Va fi prima victimă a acestei lungi și interminabile crize a datoriilor suverane europene? Este foarte probabil. Și, să recunoaștem, este și o victimă anunțată. În finanțe, memoria este scurtă, foarte scurtă: Dexia, gigantul bancar franco-belgian, acum tremurător, ajunsese deja aproape de faliment în septembrie 2008, după prăbușirea Lehman Brothers. Apoi, Franța și Belgia au fost cele care l-au salvat in extremis, alias contribuabilii lor respectivi. De data aceasta va fi aceeași muzică. Dimineața, François Baroin, ministrul francez de finanțe, și omologul său belgian Didier Reynders au asigurat acest lucru va garanta „finanțarea strânsă de Dexia”. Anunțul nu a fost suficient pentru a opri coborârea în iad a acțiunii, care în câteva minute în această dimineață își pierduse o treime din valoare. Și că tot în această după-amiază, în jurul orei 16, a scăzut cu aproape 20%.
Cea mai probabilă perspectivă (și trebuie să ne grăbim) este dezmembrarea Dexia. Adică să încaseze într-o „băncă proastă” toate activele aflate în risc, poate și filiala italiană Crediop și cea spaniolă Dexia Sabadell, prea expuse la obligațiunile guvernamentale din țările lor respective și, de asemenea, la autoritățile locale (tocmai finanțarea acestora este una dintre „specialitățile” gigantului bancar). Toate aceste activități vor fi garantate de fonduri publice franceze și belgiene. Celelalte active probabil vor fi vândute: unele, cu perspective aparent bune, precum filiala turcă Denizbank, ar trebui să găsească cu ușurință cumpărătorul (în acest caz concret, britanicii de la Standard Chartered s-ar fi prezentat deja). În rest, încă fonduri publice în ajutor: Caisse des depots et consignations (Cdc), la Paris echivalentă cu a noastră Cassa Depositi e Prestiti, și Banca Postală Franceză ar trebui să preia destul de mult.
Franța și Belgia și-au jucat deja rolul în 2008, preluând practic Banca. Ceea ce a fost (și este) „prea mare pentru a eșua”: falimentul său ar avea drept rezultat pierderi imense pentru economiștii belgieni (Dexia are o afacere importantă de retail în țara lor) și probleme majore de finanțare pentru autoritățile locale din Franța și din alte părți. Până în 2008, Dexia avea un obicei prost de a achiziționa obligațiuni pe perioade foarte lungi de timp prin finanțarea lor pe termen scurt. Asta a fost toată problema. În toamna acelui an se ridicau la 265 de miliarde de euro, cu imposibilitatea, în plin haosul post-Lehman Brothers, de a le finanța. De atunci, directorul general Pierre Mariani a început să reducă acest „pradă”. Care acum a fost redusă la 96 de miliarde, încă prea multe. Astăzi, Dexia are din nou lipsă de lichidități pentru finanțarea lor.
Dacă și Dexia va fi salvată, unele considerații sunt deja posibile. Trivial, în felul lor. Finanțarea investițiilor pe termen lung cu speculații pe piață este riscantă. Și să faci asta atunci când vine vorba de investiții publice, precum cele ale autorităților locale, încurcate în plasele de derivate (provincia Pisa a dat chiar în judecată Crediop), este absurd. O altă considerație: suspecții obișnuiți vor plăti. Contribuabilii. Cele din Franța și Belgia, două țări aflate deja în ochiul mirelui în această fază de furtună financiară. Iar problemele, pentru ei și pentru ceilalți, poate nu s-au terminat încă.
