Italia ar fi riscat neplată dacă ar fi lansat o dispută cu Morgan Stanley la sfârșitul anului 2011 cu privire la închiderea anticipată a unui instrument derivat care a costat cassa publice 3,1 miliarde în numerar. Acest lucru a afirmat Vittorio Grilli, fost director general al Trezoreriei din 2005 până în 2011 și apoi ministru al economiei în guvernul Monti din 2012 până în 2013, audiat în audiere de către comisia bancară a doua zi după audiereafost CEO al Unicredit, Ghizzoni. „Deschiderea unui litigiu însemna automat ca Italia să o pună în stare pre-default sau default, nu vom mai putea rambursa o datorie de 500 de miliarde pe an; aducerea unei contrapărți în justiție ar fi avut consecințe devastatoare” pentru datoria publică. Potrivit lui Grilli, directorul Trezoreriei, Maria Cannata, a făcut bine în încercarea de a renegocia contractul cu banca americană.
Grilli, răspunzând la întrebările lui Renato Brunetta (Fi), dezvăluie că a aflat de la directorul Datoriei Publice Maria Cannata problema contractului cu Morgan Stanley abia „în octombrie-noiembrie 2011”, împrejurare care a stârnit o reacție a surpriza Brunetta pentru faptul ca din 2005 directorul general al Trezoreriei nu avea cunostinte anterioare despre clauza de reziliere anticipata cuprinsa in contractul cu banca din SUA. „Am aflat clauza atunci când Cannata m-a informat despre o problemă derivată cu Morgan Stanley. Cannata a sugerat pe bună dreptate să avem o novație a contractului cu Morgan Stanley la sfârșitul anului 2011”. Grilli adaugă că contractul cu Morgan Stanley datează din contractul-cadru din 1994, când acesta nu era la Trezorerie, dar că nu avea nicio îndoială „că acea clauză la acea vreme era legată de piață”. Potrivit lui Grilli, închiderea anticipată are sens pentru că „dacă nu ar fi fost declanșate clauzele, Trezoreria ar fi trebuit să facă un flux din ce în ce mai mare de plăți cu rate de piață la zero. Fără activarea rambursării anticipate, fluxul de plată ar fi fost mai mare decât cel plătit cu rambursarea”.
Grilli a explicat că odată cu criza datoriilor suverane, „obligațiunile de stat cresc nu din cauza creșterii ratelor Euribor, ci pentru că riscul de credit al Italiei explodează. Cum te protejezi in aceste cazuri? O persoană fizică cu CDS (Credit default swap). Cu toate acestea, Trezoreria nu poate cumpăra protecție împotriva incapacității sale”. În acest scenariu, de altfel, ca urmare a politicii monetare a BCE, ratele Euribor au ajuns la zero. Deci, ceea ce s-a întâmplat cu Trezoreria, explică Grilli, „nu este că ar fi subscris la un derivat prost scris, ci că s-a trezit în fața unui eveniment care nu poate fi protejat de niciun derivat”.
Grilli își adaugă și opinia despre motivul pentru care banca americană a cerut rezilierea anticipată a contractului respectiv. Potrivit fostului ministru, la sfârșitul anului 2009 banca americană s-a transformat dintr-o bancă de investiții într-o bancă adevărată, iar autoritățile de supraveghere americane făceau eforturi pentru a demonta poziții costisitoare, așa cum a fost cazul Italiei. „Costul derivatului, până la explozia CDS, a fost un cost normal: când costul Italiei a devenit disociat de creșterea spread-ului la 500 de puncte de bază, costul pentru acestea a crescut de zece ori”.
O altă temă abordată în cadrul audierii a fost cea a așa-numitelor „uși rotative”. „Nu îmi place termenul de uși rotative din cauza conotației sale negative”, a declarat Grilli, care a lucrat în bănci internaționale de investiții importante atât înainte, cât și după experiența sa guvernamentală. „După părerea mea, există puține schimburi public-privat în Italia. În alte țări este mult mai frecvent. În Italia, cei care încep să lucreze în sectorul public ajung și acolo și aceeași cale se aplică și în sectorul privat. Acest lucru creează două lumi aproape incomunicabile și este un fapt negativ. Schimbul de experiențe – continuă Grilli – este absolut benefic. Trebuie încurajat, cu siguranță nu trebuie să fie fără reguli de transparență”. În Italia, adaugă Grilli, există reguli, dar acestea trebuie îmbunătățite în special în ceea ce privește obligația de neconcurență pentru douăsprezece luni. „Nu există o constrângere seacă, ar trebui să fim mai clari și să nu lăsăm interpretarea în seama Antitrust”. Abordarea subiectului ar trebui schimbată în funcție de ceea ce se întâmplă în experiența SUA: obligația de non-concurență are un preț. „Nu poți spune că nu poți munci, dar treci bine”.
În sfârșit, dl. Grilli a spus că Monte dei Paschi a fost discutat și în timpul prânzului de la Palazzo Chigi din vara anului 2016 în care premierul Matteo Renzi l-a invitat la Roma pe numărul unu mondial al lui JpMorgan, Jamie Dimon, cu ocazia centenarului deschiderii sediului italian. a băncii americane. „S-a vorbit de multe chestiuni ale economiei mondiale și s-a vorbit și de deputați”, a spus Grilli, care la acea vreme era președinte al JP Morgan Europe. Prânzul nu a fost nimic deosebit, adaugă Grilli. Numărul unu mondial al JpMorgan cere să se întâlnească cu șefii de guvern atunci când călătorește în diferite țări.
