Acțiune

De Bortoli: „Ne vom salva” dacă ne revoltăm împotriva derivei național-populiste

În noua sa carte „Ci salveremo”, fostul director al Corriere della Sera și Sole 24 Ore lansează un apel împotriva indiferenței în fața obscurantismului care subminează democrația noastră, dar rămâne convins că Italia o poate face.

De Bortoli: „Ne vom salva” dacă ne revoltăm împotriva derivei național-populiste

Nu ne putem preda obscurantismului adus de național-populiștii care sunt acum la guvernare în Italia, dar care sunt foarte prezenți în mare parte din lumea occidentală. Ferruccio de Bortoli cu noua sa carte, „Ne vom salva pe noi înșine” (editoria Garzanti)lansează un apel către cetățenii responsabili, cei care muncesc, studiază, se angajează în companii pentru a produce și exporta, astfel încât să nu cedeze indiferenței, să nu caute refugiu în sfera privată, ci să-și facă auzită vocea pentru a contracara exaltarea ignoranța cauzată de un populism turbat care trece o întoarcere cu multe decenii în urmă drept schimbare. 

Mai există un „bun simț” sănătos care este proprietatea unei mari majorități a populației, doar că, așa cum spunea Manzoni, se ascunde cu frică în fața afirmării debordante a „bunului simț”. O regresie culturală care se înregistrează în multe țări occidentale, care pleacă de la defectele democrației noastre și de la greșelile claselor noastre conducătoare, dar care ajunge să conteste orice formă de cunoaștere. Tom Nichols, în cartea sa „Knowledge and its enemies” ilustrează ceea ce se întâmplă în Statele Unite, ceea ce poate fi rezumat în această declarație înfiorătoare a lui: „Trăim într-o epocă în care dezinformarea alungă cunoașterea”. Iar descrierea lui Nichols pentru SUA este adevărată cuvânt cu cuvânt pentru Italia. 

În cartea sa de Bortoli, fără a adopta un ton gladiator, lansează acuzații precise împotriva tezelor înaintate de populiști și de noii naționaliști. Slăbiciunile tradiționale ale țării noastre nici măcar nu sunt luate în considerare de noii domnitori dimpotrivă, ele exaltă toate temerile noastre vechi și recente. Dacă avem o problemă cu progresul pe care o considerăm prea riscantă, răspunsul care vine de la Guvern este că vom rămâne pe loc, fără să ne gândim că a rămâne nemișcat a fost întotdeauna mult mai riscant decât a merge înainte. Suntem zdrobiți de o datorie publică enormă pentru care în fiecare an trebuie să plătim dobândă egală cu 3,7% din PIB mai mare decât cheltuim pe școală și universitate.

O țară care cheltuiește mai mult pentru finanțarea trecutului decât investește în viitor se confruntă cu un destin condamnat – observă neconsolat de Bortoli -. Nu se face nimic pentru a aborda în mod serios problema evaziunii fiscale și, într-adevăr, cei galben-verzi se arată a fi mai atenți la toate problemele corporative decât orice guvern din trecut. Apar concetăţenii noştri din ce în ce mai mulți prizonieri ai prejudecăților, sunt vicioși și mândri de ignoranța lor, gata să urmărească piperii care promit soluții ușoare la problemele noastre în toate domeniile de la economie la sănătate. Până acum ne informăm doar pe rețelele de socializare unde, însă, nu putem distinge adevărul de minciuni. Nu avem încredere în orice mediere, începând cu jurnalismul, dar făcând asta ne aflăm fără niciun punct de sprijin pentru a încerca să înțelegem și să judecăm lumea din jurul nostru.

Toate acestea s-au întâmplat tot datorită greşelilor claselor conducătoare. De Bortoli amintește că în biroul lui Romiti de la Fiat a fost afișat cu mândrie un semn: „Exemplul este cea mai înaltă formă de autoritate”. Dar câți au urmat cu adevărat această învățătură? Ce exemple au dat evazorii fiscale populației, celor care își trimit copiii la studii în străinătate sau care își transferă reședința fiscală în țări mai primitoare? Bineînțeles, defectele aparțin și celor care au declanșat o campanie ideologică constantă împotriva afacerilor și a pieței libere. Cu toate acestea, elitele noastre s-au retras adesea din bătălia culturală și politică și au preferat să găsească un refugiu confortabil din care poate să continue să pontifice asupra soartei țării noastre. Nici măcar intelectualii nu sunt scutiți de lașitate și gafe. De Bortoli îi citează pe cei care au scris în Il Corriere della Sera în 1938 doi giganți ai jurnalismului precum Paolo Monelli și Emilio Cecchi în apărarea politicilor rasiste ale regimului. În scurt Am o familie și una veche este un defect grav al italienilor. 

Cum ne putem salva pe noi înșine? De Bortoli nu este pesimist. Vede în concetățenii noștri multe valori pe care să construim o posibilă repornire. În primul rând va trebui să redescoperim valoarea studiului și a experienței. Și împreună va trebui să ne cunoaștem și să ne prețuim trecutul pentru a înțelege mai bine cine suntem și cum am ajuns aici. Desigur, nu tot trecutul este bun și nu toate experiențele personale sunt bune. Totuși, confruntat cu primatul valorii ignoranței considerată o garanție a purității, poate că ar fi mai bine să ne bazăm pe înțelepciunea „bunicilor” care poate au învățat din greșelile lor și pot oferi un serviciu cu adevărat dezinteresat comunității. 

Rezumând pentru cititori lista lungă de idei dezordonate care ne-au invadat, de Bortoli nu renunță să mai dea lovituri mortale populiștilor și suveraniştilor. Despre Salvini, de exemplu, cartea se mărginește să relateze câteva pasaje din interviurile perioadei în care „căpitanul” nostru era din Valea Po și unde îi insulta pe steagul italian, pe sudişti, și dorea secesiunea Nordului. Nu există comentarii explicite, dar se înțelege că se poate aștepta tot ce este mai rău de la un individ care se răzgândește atât de lejer! În cele din urmă trebuie să recuperăm simţul responsabilităţii individuale așa cum au făcut mulți în trecut în vremurile întunecate ale persecuției rasiale și așa cum mulți continuă să facă astăzi în munca voluntară. Avem și un rezervor de energie pe care nu știm să-l exploatam: cel al femeilor care sunt la fel de dedicate și mai mult decât bărbații în studii și muncă pe care încă ne este greu să-l apreciem pe deplin. 

Până la urmă mântuirea noastră va veni dacă vom ști să depășim defectul nostru străvechi care este să ne îngrijim doar de zonele private (până în pragul casei) și mult mai puțin publice (curățarea trotuarului din fața ușii). Trebuie să ne concentrăm asupra cetățenilor responsabili care înțeleg că nu poate exista salvare privată fără o societate publică care funcționează bine. 

Gânduri 1 despre „De Bortoli: „Ne vom salva” dacă ne revoltăm împotriva derivei național-populisteMatei 22:21

  1. Dar nu face De Bortoli vreo autocritică asupra rolului jucat de Corriere și / , aparținând aceluiași grup editorial, în promovarea și umflarea fugarilor care îi plac atât de mult italianului obișnuit?

    răspuns

cometariu