Așteptarea față de inițiativele din domeniul economic care vor fi adoptate de Guvern în ședința Consiliului de Miniștri de miercuri 12 depășește conținutul prevederilor primite. De fapt, este prima examinare la care este chemat noul Executiv condus de Matteo Renzi, care a alimentat așteptări, prea mari, cu privire la schimbarea de ritm față de Guvernele anterioare precum și chiar asupra unui nou mod de acțiune în propunerea și implementarea reformelor de care țara noastră are atât de mare nevoie.
Pe fond, însă, atenția principală se acordă anunțului „taiere” a panei fiscale, care conform celor mai mulți observatori naționali și chiar internaționali constituie, pentru situația italiană, nodul fundamental al unei politici economice care intenționează să relanseze consumul. si ocupatia.
Pe acest subiect, sunt patru, în linii mari, elementele asupra cărora guvernul Renzi așteaptă testul. Prima este entitatea economică globală a intervenției; al doilea este format din instrumentele cu care se va face „tăierea”; a treia sunt sursele de finanțare a „tăierii”, întrucât reprezintă cealaltă latură a acțiunii de politică economică; al patrulea sunt modalitățile de reglementare ale intervenției și mai ales timpii de implementare a acesteia.
1. Entitate economică de ansamblu. Acum pare stabilit că reducerea panei fiscale va duce la o scădere a contribuțiilor fiscale și/sau la asigurările sociale, de ordinul a 10 miliarde de euro pe an, între cele de care vor beneficia direct lucrătorii și cele de care vor fi angajatorii. uşurat. Deocamdată, este singurul aspect al operațiunii care a fost deja clarificat.
Toate lucrurile luate în considerare, este o intervenție modestă, deoarece este mai mică de 5% din dimensiunea panei. Pentru a da un adevărat impuls economiei ar fi nevoie de mai mult, probabil măcar acea reducere de 10% pe care Renzi o făcuse să o creadă în primul său discurs în Cameră, jucându-se puțin cu cuvintele și cifrele. Zece miliarde sunt chiar mai puțin decât ceea ce începuse să schițeze guvernul Letta anterior. Totuși, cu bugetul de stat nu se poate juca, având în vedere constrângerile constituționale și care decurg din acordurile europene, și, în mod realist, a găsi 10 miliarde pare deja o acțiune complicată. Mai bine 10 miliarde tăiate cu adevărat decât 15 sau 30 anunțate, dar imposibil de fezabil.
2. Instrumente de intervenție. Având în vedere că pană fiscală este diferența dintre costul total pentru angajatorul unui salariat și salariul net al acestuia, intervenția de reducere poate opera atât asupra sarcinilor suportate de firme, cât și asupra celor suportate direct de lucrător. Compania suportă, în esență, o parte din contribuțiile la asigurările sociale (INPS și Inail) și cota IRAP care cântărește costul forței de muncă. Nu trebuie uitat că pe lângă sumele lunare plătite salariatului, angajatorul trebuie să opereze și asupra prevederilor indemnizațiilor de concediere. Salariatul trebuie să plătească cota sa din contribuțiile la asigurările sociale, precum și impozitul pe venit, chiar dacă este reținut și plătit material de către angajator.
Reducerea panei fiscale, așadar, se poate obține atât prin reducerea sarcinilor firmelor, cât și prin reducerea sarcinilor lucrătorului. Este evident cum cele două metode produc efecte diferite, ambele utile pentru creșterea economiei, dar diferite. Dacă afacerile sunt favorizate, se va urmări îmbunătățirea gradului de competitivitate a acestora și, prin urmare, stimularea investițiilor și angajării; dacă lucrătorii vor beneficia, consumul va crește. Ce este cel mai necesar în situația economică actuală? Care dintre cele două direcții ar da un impuls mai substanțial economiei? Părerile diferă.
De asemenea, am putea opera în ambele direcții în același timp, printr-un mix echilibrat de intervenții. Cu toate acestea, având în vedere resursele limitate disponibile, pare să prevaleze alegerea de a concentra acțiunea doar pe o singură parte, pentru a nu-i diminua eficacitatea, după cum a explicat ministrul Economiei și Finanțelor, Pier Carlo Padoan; fara sa spuna insa mai multe.
Conform a ceea ce părea să înțeleagă până acum, între declarații hipersintetice și glume ale premierului, intervenția economică va fi mai ales de partea muncitorilor, cărora li se va reduce taxa Irpef. Pentru un muncitor cu un venit de aproximativ 25 de euro pe an, beneficiul ar putea fi în jur de 80 de euro pe lună, s-a spus. Prin urmare, obiectivul politicii economice ar fi stimularea consumului și, prin urmare, indirect producția și ocuparea forței de muncă.
Și pentru afaceri? Probabil nimic sau foarte puțin în ceea ce privește reducerea retragerilor. Unii vorbesc de 30% din intervenția în favoarea companiilor, dar presiunea din partea sindicatelor muncitorilor pare menită să schimbe și mai mult echilibrul către angajați. Pentru a compensa sistemul de producție, șeful guvernului a anunțat o serie de măsuri de simplificare pentru afaceri, care ar trebui să ușureze obligațiile și constrângerile și, prin urmare, indirect, să se traducă în avantaje și costuri mai mici. Va fi suficient pentru a promova o creștere imediată a ocupării forței de muncă, care este primul obiectiv declarat al Guvernului?
3. Surse de finanțare. Veniturile mai mici rezultate din reducerea panei fiscale trebuie compensate integral la bugetul de stat. Nu ne putem permite niciun dezechilibru în acest sens, având în vedere nivelul deficitului anual deja dureros cuprins în limita celor 3%, maxim admis de Uniunea Europeană. Cele zece miliarde de pierderi de venituri trebuie înlocuite cu reduceri de cheltuieli sau creșteri ale veniturilor de aceeași amploare globală.
Principala cale de urmat ar trebui să fie reducerea cheltuielilor publice. Cu privire la aceasta toată lumea este de acord, fără excepție. Nivelul sarcinii fiscale a economiei noastre, adică raportul dintre taxele fiscale și produsul intern brut, se află la niveluri nesustenabile, care constituie cel mai important balast pentru economie. Orice formă nouă de taxă ar alimenta această relație, în timp ce în râul cheltuielilor publice este ușor de observat fluxuri importante de ineficiență și risipă.
Prin urmare, se urmărește recuperarea resurselor cu așa-numita „evaluare a cheltuielilor”, iar primele rezultate ale muncii pe care comisarul pentru evaluarea cheltuielilor, Carlo Cottarelli, o produce cu mare entuziasm, sunt așteptate. Dar, deși se pune cea mai mare încredere pe succesele lui Cottarelli, este de previzibil că, pe lângă problemele de amploare a economiilor, se pune problema momentului de realizare a cheltuielilor mai mici. Doar economiile imediate, de fapt, pot permite scutirea imediată de pană fiscală. Iar inerția mecanismelor de cheltuieli cu greu permite beneficii instantanee pentru cassa statului, presupunând însă că o parte din finanțare poate fi acoperită efectiv de revizuirea cheltuielilor, o alta va rămâne de acoperit.
Pentru acoperișul așa-zis „structural” va dura timp, vor fi necesare alte reforme. Prin urmare, Guvernul are nevoie de resurse „tampon”, adică înlocuirea temporară a celor structurale care vor veni ulterior, după cum a precizat ministrul Padoan. Dar ipoteza utilizării fondurilor europene în acest scop pare impracticabilă.
Printre posibilitățile conturate de Guvern imediat după preluarea mandatului s-ar număra și cea a unei creșteri a impozitării veniturilor financiare, înțelese generic cu venituri din capital și alte venituri. Este însă o inițiativă complexă, care cu greu va fi implementată imediat, chiar și pentru a finanța această primă reducere a panei fiscale.
Eventualele încasări din regularizarea capitalului deținut în străinătate rămân, prin așa-numita prevedere a dezvăluirii voluntare, deja în vigoare și în așteptarea examinării parlamentare. Acordul iminent cu Elveția, privind schimbul de informații, ar putea da un impuls cererilor de regularizare. Ca împrumut „tampon”, ar putea fi bine, dar veniturile din această măsură par oarecum incerte. Deocamdată, Guvernul nu l-a cuantificat oficial, cu raportul tehnic însoțind decretul lege 4/14, chiar dacă Padoan a vorbit de 4-5 miliarde de posibile venituri. Probabil că va depinde de apelul mai mare pe care Guvernul îl va putea acorda măsurii, care este în prezent foarte costisitoare pentru cei care decid să o folosească având în vedere impunitatea prevăzută pentru infracțiuni. Pe scurt, bogeymanul acordului cu Elveția poate să nu fie suficient.
În fine, pentru acoperirea financiară, Padoan ar putea pune pe masă economiile pe care reducerea spread-ului și dobânzile scăzute pentru remunerarea titlurilor de datorie publică le produc la bugetul de stat.
Pe scurt, este o chestiune de acoperire financiară în mare măsură incertă sau temporară, care aruncă incertitudine asupra amplorii reale a măsurii de reducere a panei fiscale pe care Guvernul este pe cale să o adopte. Mai mult, Guvernul trebuie să considere că alegerea acoperirii financiare este și o acțiune de politică economică, întrucât nu este indiferentă de evoluția economiei din ce sursă provin resursele care vor fi utilizate pentru reducerea panei fiscale. Înlocuirea unei taxe cu o altă taxă, chiar dacă provine dintr-o altă sursă, de exemplu, nu ar fi la fel de eficientă ca reducerea cheltuielilor neproductive.
4. Metode și calendarul de implementare. Problema acoperirii financiare riscă să influențeze alegerea metodelor și mai ales a timpilor de implementare a scutirii de impozit/contribuție. Dacă cele 10 miliarde nu sunt toate disponibile imediat, Guvernul va trebui să adopte o măsură cu efecte întârziate sau, cel puțin, extinsă în timp. Nu este surprinzător, poate, că premierul a declarat că următorul Consiliu de Miniștri va lua un „angajament” formal de reducere a taxei.
Măsura ar putea fi adoptată sub forma unui decret-lege (un simplu proiect de lege ar anula imediat credibilitatea acestui guvern), totuși nu este improbabil ca efectele sale să nu fie toate imediate, ci mai degrabă subordonate viitoarei achiziții de finanțare. resursele necesare acoperirii acestuia. Mai mult, dacă o mare parte sau totalul costului pentru Trezorerie va depinde de reducerea impozitului pe venit pentru angajați, va fi ușor să amânați aplicarea acestuia, de exemplu, la momentul ajustării de sfârșit de an sau a plății avansuri fiscale.
Dar dacă acesta este cazul, eficiența reducerii panei fiscale pentru revigorarea consumului, a ocupării forței de muncă și, în orice caz, a economiei ar deveni slabă și întârziată.
