Muntele crizei a dat naștere în sfârșit șoricelului. Berlusconi, presat de partenerii sociali și de principalii jucători din economie, s-a declarat pregătit pentru discuții și pune la dispoziție un tabel. Sau poate întregul Parlament, unde ar putea interveni însuși premierul, „dacă este cazul”. Zvonurile, din surse executive, se urmăresc încă de ieri seară. Coconul gelatinos alad personam, așa cum este definită de opoziție, marchează poate o oarecare cedare, presată de țara reală, din ce în ce mai transversal intolerantă. Dar deocamdată nu există un calendar sigur: în această seară, presupusul summit de la Arcore dintre Berlusconi și statul major al Legii va fi decisiv.
Ipoteza deschiderii, în zilele următoare, a o confruntare cu partenerii sociali si cu fortele de opozitie cu toate acestea, este definit ca fiind foarte concret. Ieri seara Confindustria si-a dat avizul. Miniștrii competenți, Sacconi in primis, ar trebui să stea la masa executivului. Nu este clar dacă Tremonti va fi implicat, dar numele lui nu apare momentan: absența lui ar fi bizară și nu poate fi exclus ca astăzi, plină de întâlniri, să servească și la punerea la punct a acestui aspect crucial.
Și între timp, pe marginea inițiativelor instituționale, secretarul PDL, Alfano, a spus că este disponibil să se întâlnească cu partenerii sociali, astăzi sau mâine. O inițiativă similară a fost promovată de Pd și Udc. Tot în acest caz, problemele politice ale lui Berlusconi fac acţiunea Guvernului greoaie. Care pare preocupat în primul rând să distingă, în cadrul propriei sale majorități, prietenii de încredere de cei gata, dacă nu să trădeze, să scape. Și apoi este inițiativa unei părți a opoziției (așa-numita axă D'Alema-Fini-Casini) cu al treilea pol, care eclipsează o altă majoritate și un guvern condus de un nou prim-ministru.
Berlusconi, care a evocat comploturi de „puteri puternice” în acest sens, a mărturisit că se teme să fie înlocuit de un om UDC (probabil liderul Casini) sau mai degrabă de un „tehnician” precum Mario Monti. Dar chiar și printre ai săi există zvonuri despre un premier alternativ: printre diversele ipoteze, uneori fanteziste, au apărut numele lui Alfano sau Schifani. Cavalerul, ca în mare parte previzibil, este hotărât să reziste cu stăruință, respingând orice soluție de „palat” cu dispreț: preferă mai degrabă confruntarea în sala de judecată și numărarea clară a voturilor.
Între timp, săptămâna parlamentară, dinaintea închiderii verii, este presărată cu noi „teste de stres” pentru majoritatea. Astăzi începem cu discuția privind refinanțarea misiunilor italiene în străinătate, pentru a trece la bugetul intern al Camerei. PDL, explică ulterior surse parlamentare, studiază modul de îmbunătățire a „textului Calderoli” al reformei constituționale: ipoteza predominantă este aceea de a cere unificarea provinciilor și de a tăia alte entități. Un alt capitol spinos, unde discuțiile interminabile riscă să blocheze acțiuni concrete.
Și mai există și așa-numitul „proces lung”: ședința liderilor de grup din Cameră a fost convocată mâine. Imposibil, potrivit surselor PDL, ca prevederea să ajungă în Comisie înainte de pauza de vară, după disputata undă verde de la Senatul blindat cu încredere. Nu este exclus ca totul să ajungă într-o fundătură, din cauza nedumeririlor ridicate chiar și în cadrul PDL (și de noul ministru al Justiției) și de către Ligă.
