PERSPECTIVELE CARMIGNAC PENTRU 2012
„Ce mai rău s-a trecut, dar sunt necesare politici de creștere în Europa”, spune Frédéric Leroux, director general al Carmignac Gestion, boutique-ul parizian cu 45 de miliarde de active în administrare, fondat de Eduoard Carmignac, omul scrisorilor presante mai întâi către Jean Claude Trichet și apoi lui Mario Draghi, pentru a obține o BCE în stil Fed. Și acum după ce Draghi a redus în sfârșit dobânzile și a lansat importante operațiuni de refinanțare nelimitată, ce așteptați pentru 2012 de la casa de investiții devenită renumită pentru performanța sa în criză? „Pentru noi criza era destinată să se înrăutățească și de fapt s-a înrăutățit – a comentat Leroux – cel mai rău trece, dar în lunile următoare ne așteptăm la o Europă care este încă în criză. Creșterea actuală nu permite stabilizarea datoriei publice, în timp ce o schimbare a sentimentului necesită rate de creștere mai susținute, care să permită atingerea echilibrului datoriei în 2012: pe lângă politicile bugetare, acum sunt necesare politici de creștere”.
ZONA EURO ÎNCĂ ÎN CRISĂ, ESTE NEVOIE DE CREȘTERE
Cele mai critice cazuri de pe masa Europei vor rămâne în continuare Grecia și Spania, care se adaugă la alte necunoscute europene. „Va trebui Grecia să părăsească zona euro?” se întreabă Leroux, care explică: „Reducerea datoriei permisă de default organizat se va dovedi în curând insuficientă în fața incapacității țării de a crește și de a ridica taxele”. În Spania, în schimb, există riscul unui cerc vicios serios. „Spania a făcut eforturi pentru a reduce deficitul, dar acest lucru cu greu va putea reabsorbi datoria. Terapia de șoc pe care țara și-o provoacă în ceea ce privește reducerea deficitului bugetar distruge creșterea care, la rândul său, împiedică îmbunătățirea situației bugetare - spune Leroux - Dintre riscurile grecești și spaniole, cele care decurg din alegerile din Franța sau și din situația economică din Germania (creștere negativă așteptată în acest trimestru ca și în cel precedent), situația europeană rămâne deosebit de dificilă”. Vestea bună este că riscul sistemic s-a îndepărtat de Europa. Și asta datorită intervenției pozitive a BCE a lui Draghi și licitației de refinanțare nelimitată.
„Această „retensionare cantitativă”, indirectă, prin care BCE oferă sistemului bancar toată lichiditatea de care are nevoie și care constituie o modalitate de a înlocui Banca Centrală ca creditor de ultimă instanță pentru emitenții suverani, înlătură temporar riscul sistemic”, spune Leroux. Aceasta înseamnă că scadențele obligațiunilor băncilor și-au găsit adăpost și că lichiditatea mai mare din sistem va ajuta la recuperarea prețurilor acțiunilor pe termen scurt. Cu toate acestea, nu este suficient pentru a evita riscul care cântărește viitorul zonei euro. „BCE va trebui să fie mai conciliantă – spune Leroux –. Desigur, politica mai curajoasă a lui Draghi începe deja să aibă primele efecte pozitive asupra relaxării răspândirii. Efectul asupra curbei pe termen scurt a fost foarte important deoarece este un eveniment indispensabil pentru ca și dobânzile pe termen lung să scadă. Mai devreme sau mai târziu, însă, BCE va trebui să devină un creditor de ultimă instanță”. Pe scurt, pentru a salva Zona Euro, la o politică bugetară care să permită susținerea activității trebuie adăugată o politică monetară mai expansionistă. „Primul – explică Leroux – trebuie să fixeze ratele de referință la un nivel foarte scăzut și să demonstreze o capacitate nelimitată de a achiziționa cele mai slăbite obligațiuni de stat, pentru a reduce considerabil costul finanțării datoriei publice și cotația euro. Al doilea trebuie să încurajeze investițiile, potențiale instrumente de creștere și crearea de noi locuri de muncă”.
STATELE UNITE, ATENȚIE LA EFECTUL POST TSUNAMI
În SUA ne aflăm poate la începutul unei îmbunătățiri structurale pe piața imobiliară. Sunt elemente care ne fac să credem că ce era mai rău a trecut. Statele Unite au înregistrat, fără îndoială, o redresare a economiei lor în trimestrul IV, ceea ce a făcut posibilă revizuirea în sus a previziunilor de creștere pentru 2012, la aproximativ 2%. Cu toate acestea, Carmignac semnalează unele obstacole în calea creșterii, care probabil vor rămâne moderate. „Rata șomajului este în scădere, a durat ceva timp dar trebuie menționat că dacă este scăzută se datorează și faptului că cei descurajați cresc, adică populația activă este în scădere – explică Leroux -. În plus, în starea bună de sănătate a SUA există și un factor tehnic legat de normalizarea post-tsunami din Japonia: buna stabilitate a producției industriale este facilitată de efectul de aliniere legat de normalizarea lanțului de producție întrerupt de tsunami japonez. Nereînnoirea dispozitivului de accelerare a deprecierii pentru companii riscă, de asemenea, să slăbească investițiile din ianuarie. Mai mult, rolul scăderii ratei de economisire în rezistența consumului este nesustenabil: situația economică globală nu justifică în niciun caz o rată de economisire de 3,5%, observată doar la formarea bulei imobiliare, care a accentuat sentimentul de bogăție. " Prin urmare, factorul tehnic post-tsunami și rata scăzută de economisire sunt doi factori care riscă să încetinească creșterea. Astfel, Carmignac are îndoieli cu privire la menținerea acestei dinamici, recunoscând în același timp soliditatea economiei americane.
ÎN CHINA VA FI ATERIZARE MOȘĂ
Și China? Va fi o aterizare moale mai degrabă decât o aterizare dură. „Așa cum ne așteptam – notează Leroux – inflația chineză a atins vârful la 6,5% în primăvară, pentru a reveni apoi la 4,2% în noiembrie. Creșterea ar trebui, așadar, să scadă cu o rată cuprinsă între 7% și 8% în 2012, sub efectul întârziat al înăspririi monetare și al încetinirii comerțului mondial”. Menținerea preconizată a unui nivel ridicat de activitate permite autorităților monetare să-și inverseze politica restrictivă doar foarte treptat pentru a reduce pe cât posibil prognozele de inflație. Prin urmare, nu ar trebui să vedem o accelerare a relaxării Chinei. „Politica economică, bazată din ce în ce mai mult pe dezvoltarea cererii interne chineze, necesită o disciplină antiinflaționistă consacrată și garantează o contribuție pozitivă în timp la creșterea restului lumii”, notează Leoruc. Ceea ce sugerează apoi că yuanul își va continua tendința de apreciere însoțită de celelalte valute ale zonei, în comparație cu monedele economiilor avansate.
