Urgența de sănătate legată de coronavirus a declanșat o criză economică fără precedent, în Italia și în lume. Acest lucru este clar și cunoscut tuturor; ceva mai puțin clar este să ai idei despre cum să ieși din asta. Unul dintre ei o oferă Assonime, asociația societăților pe acțiuni italiene, care între timp ia act de faptul că măsurile Guvernului de menținere a afacerilor pe linia de plutire trebuie considerate pozitive, dar nu pot dura pentru totdeauna. Și pentru că creșterea prea mare a datoriei publice astăzi ar însemna în orice caz plasarea unui bolovan pe ritmul redresării după criză. „Companiile pot gestiona inițial cerința mai mare de lichiditate datorită Decretului de lichiditate – susține documentul Assonime -. Cu toate acestea, este necesar să reflectăm asupra modalităților de a ușura povara acestui instrument, oferind companiilor un instrument de recapitalizare”.
Prin urmare, propunerea este de a crea un nou subiect, un fond de investiţii cu capital preponderent public, care poate sprijini companiile italiene în faza dificilă a redresării economice din criza Covid-19 prin: noi injecții de capital; noi injecții de lichiditate, care pot fi transformate în capital în anumite condiții; o creștere a capitalizării sale prin tranzacții de swap datorii-acțiuni. „Intervenția Fondului – sugerează Assonime – ar trebui să fie temporară, fără drepturi de vot sau cu drepturi de vot limitate menite să păstreze valorile corporative; ar trebui avute în vedere mecanisme de ieșire față de acționarii înșiși sau față de piață. Acţionarii ar menţine conducerea societăţii, dar ar fi obligaţi în distribuirea profiturilor, comisioanele de administrare şi cumpărarea de acţiuni de tezaur”.
Mărimea acestui fond este de imaginat la aproximativ 20-25 de miliarde, iar companiile țintă ar fi identificate printre companiile nefinanciare cu o cifră de afaceri care depășește 25 de milioane sau mai mult de 50 de angajați, dar care nu depășește 5 miliarde de afaceri. De fapt, cele mai mari vor putea, probabil, să absoarbă impactul crizei cu mijloace proprii prin intermediul pieței, în timp ce pentru companiile mai mici ar fi alte instrumente de găsit. Privind datele bilanțului Cerved, din 720.000 de companii active reiese că pentru companiile care nu aveau fluxuri de numerar negative înainte de epidemie, necesarul suplimentar de lichiditate pentru criză este estimat la aproximativ 30 de miliarde, cu o ipoteză mai pesimistă care ar fi în jur de 50 de miliarde.
Formele tehnice prin care poate avea loc investiția ar trebui să includă: subscrierea de majorări de capital; subscrierea de instrumente hibride (de exemplu instrumente financiare de capitaluri proprii); acordarea de împrumuturi convertibile în instrumente de capital ale companiilor țintă. Scopul fondului ar fi, prin urmare, sprijinirea societăților nefinanciare italiene prin investiţii temporare în capital de risc şi cvasi-risc, fie direct, fie prin conversia creditelor deținute de băncile italiene. Investițiile sunt de așteptat să fie investiții minoritare pe termen mediu, cu posibilitatea de ieșire începând cu al cincilea an. În cele din urmă, durata Fondului ar fi de 20 de ani, dar ar putea fi prelungită.
