Întârzierea, față de programul elvețian, a construcției tronsonului italian al noului coridor multimodal Italia-Elveția, care face parte din coridorul Rin-Alpi pe care Comisia Europeană urmărește să eficientizeze transportul european și cu un impact mai mic asupra mediului, va avea costuri ridicate pentru Europa și în special pentru Italia. Acestea au fost evidențiate de un studiu al Certet Bocconi prezentat astăzi și realizat în colaborare cu Ambasada Elveției și companiile Apm Terminals Italia, Hupac Intermodal SA și Rivalta Terminal Europa spa. Potrivit calculelor Certet, perioada de cinci ani dintre deschiderea noului pas Gotthard (Elveția), programată pentru sfârșitul anului 2016, și deschiderea celui de-al treilea pas în Apeninii Ligurici (2021) va costa Italia, între veniturile pierdute. pentru organele fiscale și profiturile pierdute pentru companiile din sector și pentru sistemul bancar, un bun 1,2 miliarde de euro pe an, pentru un total estimat la 6 miliarde între 2016 și 2021.
În ceea ce privește construcția noului coridor multimodal, Elveția a făcut investiții de 17,6 miliarde de euro, care au fost deja finanțate integral. Sfârșitul lucrărilor este așteptat în 2020, dar punctul de referință va fi la sfârșitul anului 2016 deschiderea noului Gotthard. Pe de altă parte, 2021 este data, conform estimărilor, nu înainte de care s-ar putea deschide al treilea pas (între Genova și Novi Ligure) care reprezintă o etapă importantă în reorganizarea sistemului feroviar din nord-vestul Italiei și care ar permite, împreună cu celelalte investiții avute în vedere, să facă sistemul de transport italian mai competitiv, permițând exploatarea deplină a potențialului nodurilor portuare din Liguria. Programul de investiții pentru porțiunea italiană a coridorului valorează 11 miliarde de euro, dintre care doar 3,75, însă, sunt în prezent disponibile. Lucrările au început deja, dar, conform estimărilor, prima etapă fundamentală a planului, deschiderea celui de-al treilea pas, nu ar fi pe deplin operațională înainte de sfârșitul anului 2021.
„Coridorul multimodal Italia-Elveția este un sistem fundamental de lucrări pentru dezvoltarea transportului în Europa. Întârzierea care se va acumula în construcția părții italiene va avea un impact economic ridicat”, explică directorul Certet Bocconi, Oliviero Baccelli.
Secțiunea italiană a coridorului reprezintă, în acest moment, veriga slabă a sistemului. Contextul, de fapt, vede pe de o parte dezvoltarea mai avansată a părții elvețiene a coridorului; pe de altă parte, dezvoltarea continuă a sistemului portuar din Liguria, care până în 2020 va crește capacitatea de manipulare de la actualele 4,3 milioane de TEU (deja 80% exploatate) la 6,6 milioane, reechilibrând astfel către Europa de Sud o parte a traficului maritim care se bazează astăzi pe nodurile Europei de Nord crescând astfel avantajul economic italian. La mijloc, așadar, sistemul de transport care ar trebui să lege cele trei porturi ale Liguriei de Elveția.
În acest moment, procesând date din diferite surse (inclusiv Banca d'Italia și Fedespedi), Certet a emis ipoteza cât de mult costul la productivitate, mai întâi european și apoi mai ales italian, din acești cinci ani de diferență dintre vremurile elvețiene și cele italiene.
În ceea ce privește Europa, dacă coridorul italian ar fi finalizat în paralel cu vremurile elvețiene, permițând reechilibrarea traficului către porturile din Liguria, s-ar duce la o economii totale anuale de 185,7 milioane de euro, în ceea ce privește reducerea distanțelor maritime (82 milioane euro), distanțelor feroviare terestre (65 milioane) și reducerea costurilor de imobilizare a mărfurilor (38,7 milioane).
Pentru Italia, diferența de 5 ani în termenul de comercializare al celui de-al treilea pas, potrivit Certet, va produce un eșec în recuperarea manevrării huburilor din Liguria estimată la 300 de TEU pe an, între importuri și exporturi. Și având în vedere 7.100 de euro pentru fiecare TEU mai puțin manipulat la import (din care 55% merg la trezorerie) și 927 pentru fiecare TEU de venituri pierdute la export, am ajunge la 1,2 miliarde de euro pe an de venituri pierdute, din care peste 650 de milioane ar merge la trezorerie.
„Acest lucru arată cât de importante sunt oportunitățile de profitat”, continuă Baccelli. „Pe lângă finalizarea infrastructurii pe partea italiană, care trebuie accelerată, un pas important este adaptarea cadrului de reglementare privind transportul feroviar, care poate fi făcută în schimb fără costuri”. Coridorul Rin-Alpi, în cadrul căruia se află coridorul Italia-Elveția, „conectează cele mai importante zone ale Europei din punct de vedere al producției. Faptul că Italia rămâne în urmă este îngrijorător nu numai pentru Italia, ci și pentru Europa. Porturile din Nordul Europei gestionează volume enorme dar generează și externalități mari, atât din punct de vedere al congestiei, cât și al prelungirii rutelor necesare pentru a ajunge la ele; reechilibrarea traficului spre sud ar fi deci un avantaj”.
În sfârșit, din punct de vedere italian, coridorul nu este doar o politică de infrastructură. „Este o investiție care are repercusiuni și asupra sectorului de producție, pentru că reduce costurile de import-export, și care are un impact pozitiv atât asupra mediului, cât și asupra calității muncii companiilor de logistică”.
