„Suntem în război, dacă ezităm costurile vor fi ireversibile”, are dreptate Mario Draghi, este nevoie de o mobilizare reală. Până la urmă, Statele Unite au promis „tot ce este necesar pentru a garanta funcționarea obișnuită a piețelor” și, după o ezitare inițială, de asemenea Banca Centrală Europeană pare să înțeleagă gravitatea situației. Primele măsuri pentru a face față situației de urgență au fost în esență politica monetară. Evident, injectarea de lichiditate este o necesitate indispensabilă și, în același timp, o urgență. Dar nu este absolut suficient.
Potrivit Fondului Monetar Internațional, paralizia sistemului economic care este deja în desfășurare va tripla nivelul șomajului într-un an. Prăbușirea economiei reale de la o primă estimare, referitoare doar la prima lună a blocadei, se ridică la 20%, o cifră și o viteză nemaivăzute până acum. Însuși Draghi, lansând strigătul său de alarmă, subliniază că este necesar să se protejeze populația de pierderea locurilor de muncă prin apărarea capacității de producție. Acum, tot în lumina experienței dobândite cu ultima criză economică și financiară majoră din 2007, trebuie să avem cu toții o conștientizare foarte clară că a ne baza doar pe politica monetară pentru a nu cădea într-o depresiune economică cu implicații sociale de neimaginat este complet. iluzoriu .
În această situație de urgență, toată lumea este chemată să își facă partea imediată, dar este la fel de necesar să se mențină un nivel ridicat de luciditate și, imediat, în momentul în care sunt implementate primele măsuri bazate pe urgență și pentru ca acestea să nu fie ineficiente, este necesar să înțelegem că, aici și acum, avem atât obligația, cât și posibilitatea de a regândesc complet întregul sistem economic și industrial a tarii noastre. În Italia, sectoare întregi care alcătuiesc structura sistemului de producție – turism, modă, producție, automobile, siderurgie, sistemul bancar, ca să numim doar câteva – sunt practic în impas.
La acestea se adaugă sectoare publice întregi, începând cu asistența medicală și școlile care au fost cele mai expuse în această criză și au demonstrat atât elemente de forță, cât și numeroase limitări. Toate aceste sectoare trebuie să primească răspunsuri concrete nu numai pentru a face față acestor zile de urgență și a le permite să se redeschidă și să înceapă să fie din nou productive, ci și să înfrunte viitorul. Nu suficient de data asta – dar în realitate nu a fost suficient nici măcar pentru criza din 2007 – remediați ceva care nu a funcționat, este necesar să ne angajăm să transformăm echilibrele și piețele care sunt capabile să realizeze în mod concret o creștere durabilă, favorabilă și favorabilă incluziunii.
În ultimii ani tema durabilității a fost foarte prezentă pe ordinea de zi politica marilor organizații internaționale și literatura devenind o modă, foarte puțin, însă, în alegerile politice concrete care au mers adesea într-o direcție complet diferită, uneori chiar inversă. Astăzi în timpul urgenței și nu mâine, este necesar să schimbăm ritmul și perspectiva. Este necesar să se dea răspunsuri pe termen mediu și lung, concrete și specifice, dar care să se încadreze în același timp într-un proiect global pe cât de ambițios, pe atât de necesar.
Până în prezent, Europa s-a dovedit a fi foarte nesigură prin diferitele voci ale statelor individuale, fără coordonare în gestionarea situației de urgență și fără perspective de abordare a situației generale în lunile următoare. Decizia BCE de a pune la dispoziție lichiditate a venit cu întârziere. Și de când nu există timp și nu se poate aștepta, statele individuale, începând cu Italia care până în prezent pare a fi cea mai afectată țară, vor trebui să acționeze regândindu-și pe deplin rolul și investind masiv în sectoare strategice atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Criza de astăzi este fără precedent, dar istoria poate ajuta în continuare.
New Deal din 1933 și Planul Marshall din 1947 și, invers, modul în care a fost tratată ultima criză economică și financiară în Europa, pot fi exemple excelente. S-a întâmplat și în trecut, dar niciodată ca astăzi economia se confruntă cu o mare tragedie care poate și trebuie să devină o oportunitate extraordinară de renaștere.
°°°° Autorul este secretarul general al Asociației Naționale a Băncilor Populare
