Octombrie, luna dedicată educației financiare, tocmai s-a încheiat cu numeroase inițiative, dezvoltate în principal de instituții și intermediari financiari, dintre care unele merită să fie amintite pentru profunzimea și eficacitatea mesajelor difuzate. Din păcate, sentimentul justificat de complezență care vine de la aceste evenimente se estompează rapid dacă citiți cu atenție paginile Raportului anual privind opțiunile de investiții ale gospodăriilor italiene prezentate în consat și editată de o echipă de experți, coordonată de Nadia Linciano, șefa Departamentului de cercetare al autorității respective.
Judecata lui este, de fapt, categoric nu prea liniştitoare: „Cunoștințele financiare ale italienilor rămân scăzute iar, în cele mai multe cazuri, alegerile economico-financiare nu urmează un proces structurat de luare a deciziilor, după cum reiese, de exemplu, de lipsa difuzării planificării financiare".
Să intrăm, așadar, în detaliu asupra principalelor aspecte examinate în Raport, întocmit pe baza unui eșantion statistic de interviuri cu peste 3 de persoane, dintre care peste o treime fuseseră deja contactate în anul precedent.
O trăsătură interesantă care reiese din sondaj este că genul masculin se dovedește a fi predominant în deciziile de investiții a familiilor italiene (aproximativ trei sferturi); chiar dacă în mai mult de 80% din cazuri rezultă că deciziile cuiva sunt împărtășite cu soțul sau cu alți membri ai nucleului familial.
Un alt element caracteristic al acestei fotografii de ansamblu este aversiunea hotărâtă față de risc și eventualele pierderi din partea majorității compatrioților noștri, cu două treimi dintre respondenți nedispuși să accepte nici măcar pierderi ușoare din investițiile lor.
Venind, deci, la cunoștințele financiare, există cu siguranță date descurajatoare: peste o cincime dintre cei intervievați au declarat că nu cunosc niciuna dintre noțiunile economico-financiare de bază (inflație, relație risc/randament, diversificare, caracteristici ipotecare, dobândă compusă); 54%, deci, nu este în stare să facă un simplu calcul procentual; În cele din urmă, peste 30% nu cunosc panoul standard de produse financiare constând în conturi curente, acțiuni, obligațiuni, fonduri mutuale și bitcoin.
De asemenea, ne face să ne gândim la nealinierea dintre cunoștințele reale și evaluările ex post în materie economică și financiară (adică după verificarea punctuală a noțiunilor menționate mai sus) cu abateri care determină supraestimarea culturii financiare a cuiva în 28% din cazuridând astfel naştere la fenomenul periculos de peste incredere în deciziile de investiţii.
Toate acestea se reflectă, după cum a subliniat deja Nadia Linciano, în difuzarea redusă a planificării și controlului alegerilor financiare ale cuiva. Doar o treime dintre respondenți au un plan financiar iar dintre aceștia „doar 40% își monitorizează în detaliu progresul” cu adnotarea relativă a cheltuielilor; în timp ce, dintre cei care nu planifică, 42% chiar consideră că este inutil să aibă un plan financiar!
Alte date îngrijorătoare care reiese din lectura acestui Raport sunt:: utilizarea limitată a unui consilier financiar (20%) a familiilor italiene, care preferă să se bazeze pe sfaturile informale oferite de prieteni sau cunoscuți (40%) sau chiar decid în totală autonomie (40%); necunoașterea investițiilor responsabile din punct de vedere social, 55% nu au nicio opinie cu privire la cei trei factori ESG (de mediu, social și guvernanță); procentul rezidual al investitorilor (5%) care declară că au în portofoliu produse de Categoria SRI (Investiții durabile și responsabile).
Prin urmare, nu se poate să nu fie de acord cu gândul coordonatorului Raportului, când susține că „este important să se consolideze inițiativele de educație financiară, având grijă nu doar să transmită noțiuni și informații, ci și să stimuleze interesul destinatarilor inițiativelor înșiși. Consob lucrează în această direcție, și în cadrul Comitetului Național pentru educație financiară, de asigurări și asigurări sociale și în colaborare cu școli și mulți actori publici și privați”.
Un avertisment la care trebuie adăugată hotărârea autoritară exprimată public de guvernatorul Băncii Italiei, Ignazio Visco, în recenta sa Prolusion la Universitatea din Cagliari cu ocazia inaugurării anului universitar 2019/20. Pe de o parte, a cerut investiții publice și private puternice în capitalul uman al țării noastre, „esențiale pentru creșterea productivității și a ocupării forței de muncă”; pe de altă parte, a subliniat că „rentabilitatea investiției în cunoaștere depășește dimensiunea economică”.
Din păcate, dovezile din cel mai recent Raport privind finanțele publice italiene, editat de Giampaolo Arachi și Massimo Baldini, arată cât de departe este, de fapt, voința ca țara noastră să se angajeze decisiv pe această cale virtuoasă a dezvoltării durabile.
