Italia continuă să piardă poziții în clasamentul primelor 20 de țări producătoare din lume: cu o pondere care a scăzut de la 4,5% la 3,3% între 2007 și 2011, țara noastră a scăzut de pe locul cinci pe locul opt, depășită de India, Brazilia și Coreea de Sud. Peste 42 de mii de companii italiene din sector și-au închis porțile între 2009 și 2011, în timp ce nou-născuții au fost doar 12.477. Datele provin de la Centrul de studii al Confindustria, care și-a prezentat astăzi raportul „Scenarii industriale”.
„Reducerea stocului de companii producătoare active – a subliniat CSC – a început în anul 2000 și, odată cu criza, a continuat într-un ritm din ce în ce mai intens”. În esență, „distrugerea bazei de producție în sectoarele de producție” a crescut deoarece rezilierile au crescut in timp ce inscrierile au scazut. Potrivit datelor de la CSC, tricoul negru al reziliilor merge către firmele de produse metalice cu 6.910 închideri în 3 ani. Urmează îmbrăcăminte (4.812), alimente (3.409), mașini și echipamente (3.302).
Italia „este astăzi o țară lentă, căreia îi lipsește o viziune pe termen lung, și unde, în consecință, se fac din ce în ce mai puține investiții – a comentat vicepreședintele Confindustria responsabil pentru Centrul de Studii, Fulvio Conti, vorbind la seminarul Csc -. Lipsele un proiect de țară care identifică prioritățile și liniile de dezvoltare care trebuie urmate”. Conti indică apoi o modalitate de relansare a producției italiene: „Adevărata liberalizare – susține el – este birocratizarea tarii noastre. Pentru a realiza o renaștere a producției, este nevoie de un cadru de reglementare ușor, clar și previzibil pentru a sprijini acele investiții care ar încuraja o redresare industrială solidă”.
Raportul CSC mai precizează că scăderea activității industriale italiene a fost de 22,1% între aprilie 2008 și martie 2009. În mai 2012 a recuperat doar 5,2% față de cel mai scăzut nivel atins în martie 2009. Până în martie a acestui an, atunci, niciun sector nu a revenit la nivelurile de producție de dinainte de criză iar în unele cazuri decalajul este încă mai mare de 40%.
„Riscul rămâne mare ca Credit Crunch continuă în următoarele luni”, adaugă CSC, subliniind că situația financiară a companiilor italiene este și mai agravată de prelungirea termenelor de plată ale Administraţiei Publice, care a ajuns la 180 de zile în primul trimestru al anului 2012, în creștere de la 128 în 2009. Timpurile de plată între companiile private au devenit și ele mai lungi: 96 de zile în 2012, față de 88 în 2009.
Citiți raportul Centrului de Studii Confindustria
