Criza siriană, efectele asupra Libanului și terorismul ISIS au fost ieri în centrul unei conferințe organizate de SIOI (Societatea Italiană pentru Organizarea Internațională), școala viitorilor democrați. Printre vorbitorii dezbaterii s-au numărat jurnalistul și bloggerul Matteo Bressan, jurnalista RaiNews 24 Laura Tangherlini, analistul strategic Alessandro Politi și președintele SIOI - fost ministru de externe - Franco Frattini. Tema în jurul căreia s-au structurat intervențiile experților este aceea a efectelor colaterale ale crizei siriene care a produs consecințe grave în zona Orientului Mijlociu - Liban în primul rând. Printre altele, au fost examinate elementele care au cauzat urgența umanitară și rolul aferent al Hezbollah-ului. Oportunitatea analizei acestei situații ia naștere din publicarea cărții semnate de aceiași vorbitori Tangherlini și Bressan, intitulată „Libanul în abisul crizei siriene” cu introducerea lui Alessandro Politi.
Introducând discuția, președintele Franco Frattini a amintit că în câteva zile se vor împlini 4 ani de când criza siriană a explodat, făcându-se în jur de 300 de mii de victime și milioane de persoane strămutate și refugiați. „Diferitele crize din Orientul Mijlociu care până ieri erau separate cu revendicări diferențiate, astăzi devin o singură revendicare sub egida unificării lumii islamice prin califate – dintre care cea a lui Al Baghdadi este doar cea mai faimoasă și mai bine finanțată” – Frattini subliniază imediat. Finanțarea grupărilor teroriste este tocmai o problemă centrală în înțelegerea acestor evenimente. Traficul de droguri, arme, ființe umane, mișcări financiare obscure care ajung în mâinile teroriștilor, dar și mai ales țări și organizații care finanțează deschis mișcările jihadiste și radicaliste. Acestea sunt principalele surse din care se bazează fundamentaliștii pentru a finanța preluarea puterii în întreaga zonă care se întinde din Siria până în Algeria.
„Printre cauzele acestei creșteri exponențiale a crizelor din Levant se numără cu siguranță subestimarea și neînțelegerea fenomenelor care se pregăteau. În calitate de ministru de externe – continuă Frattini –, vorbind cu regele Iordaniei, am propus un fel de Plan Marshall pentru Mediterana, pentru o sumă de 6 miliarde de euro finanțabile de UE – pe care, însă, nu a considerat de cuviință să-l plătească. O altă cauză este politica de aprovizionare cu arme rebelilor sirieni care au ajuns cu ușurință în mâinile jihadiștilor, care astăzi se autointitulează ISIS. În cele din urmă, urgența umanitară care se confruntă în Liban este de cea mai mare gravitate. Libanul a fost nevoit să primească mai mult de un milion de refugiați din Siria vecină, într-o situație politică care era cel puțin instabilă.”
Unul dintre cei doi autori ai cărții, Matteo Bressan, ia imediat cuvântul pentru a sublinia că Libanul era deja un teren fertil pentru creșterea problemelor despre care vorbim astăzi. „Libanul, de fapt, trece printr-o criză politică care durează de doi ani: este o țară care încă nu are Președinte al Republicii și în ultimele zece luni nici măcar nu a avut guvern” – a amintit Bressan . Mai mult, „este clar că alte țări din Orientul Mijlociu au fost de acord să stabilizeze această instabilitate politică.
În încheiere, Bressan atrage atenția asupra rolului pe care l-a avut și ar putea avea situația libaneză cu progresul Statului Islamic. „Relațiile dintre Libanul lui Hezbollah și Siria lui Assad sunt evidente mai ales în convoaiele suspecte care trec granița dintre cele două țări. Unii susțin că transporturile conțin arsenalul chimic al lui Assad rămas din cel asigurat de comunitatea internațională. Alții spun că acum este în mâinile fundamentaliștilor ISIS”. În orice caz, pare clar că o situație similară face și mai complicată dezlegarea nodurilor din Orientul Mijlociu.
Analistul strategic Alessandro Politi - autorul introducerii în carte a celor doi tineri jurnalişti - îşi concentrează discursul în jurul muncii ISIS, subliniind că Italia nu este deloc inclusă în planurile califatului. Într-adevăr, aspirațiile concrete ale ISIS includ doar Siria, Irakul și Iranul – nu Libanul, nici Arabia Saudită, nici Israelul. „Adevăratele probleme pentru Italia ar putea apărea doar dintr-o posibilă preluare a Algeriei de către ISIS – comentează Politi. De fapt, o mare parte din gazul nostru provine de acolo, așa că ar fi o problemă dacă sursa ar ajunge în mâinile teroriștilor”.
În concluzie, intervine și celălalt autor al cărții despre situația libaneză, jurnalista RaiNews24 Laura Tanghelini. Activitatea sa s-a concentrat pe partea umanitară a crizei și pe probleme legate de integrarea socială a refugiaților sirieni în Liban. „Cei care au reușit să intre în Liban este puțin probabil să se poată stabili legal în țesutul social al comunităților libaneze – comentează jurnalistul. Asistăm adesea la un fenomen de agregare a refugiaților sirieni în zonele locuite de libanezi săraci. Astfel se declanșează un război între săraci care înrăutățește tot mai mult soluția.” Mai mult, Tanghrlini subliniază că nu există tabere de refugiați, așa că emigranții strămuți se trezesc trăind în orașe spontane cu corturi, depozite și ferme deturnate. Lipsa facilităților de cazare pentru refugiați este cauzată de teama de repetare a situațiilor care au dus la izbucnirea războiului civil de douăzeci de ani care a devastat Libanul. „În sfârșit – conchide jurnalistul – poziția neutră luată de guvernul libanez față de războiul civil din Siria nu se adaptează nevoii de înființare a taberelor de refugiați”.
O altă problemă este cea a reinstalărilor: doar 38 de mii de refugiați au fost triați în alte țări precum Germania, Spania și Anglia – Rusia și Japonia nu au furnizat date disponibile”.
