La nivel macroeconomic țara noastră se confruntă cu o încetinire: în al doilea trimestru al anului 2016, creșterea a stagnat (+0,0% t/t), indicele PMI al sectorului prelucrător și încrederea consumatorilor s-au prăbușit și, după cum sa raportat nota lunară a Istat, faza de slăbiciune în care am intrat nu pare să fie „trecătoare”.
De asemenea creșterea în zona euro a stagnat, dar contribuția germană a contribuit la limitarea daunelor, iar primele date pentru luna august sugerează că al treilea trimestru va fi în concordanță cu al doilea: conform indicatorului nostru sintetic de PIB, zona euro ar trebui să crească cu 0,4% trimestrial și 1,1% pe pe o bază anuală.
Situația în Statele Unite este diferită, unde creșterea economică este deja o realitate. În ciuda unor date mai proaste decât se aștepta, Atlanta FED estimează o creștere anuală a PIB-ului cu 3,5% pentru al treilea trimestru.
Până acum economiștii au supraestimat în mare măsură riscul de Brexit iar datele din Marea Britanie se dovedesc a fi mai bune decât se aștepta. În această fază de calm, până și băncile ajung din urmă, după ce testele de stres din iulie au evidențiat un sistem bancar european în stare bună de sănătate, cu excepția Monte dei Paschi di Siena. După ce s-a început soluționarea problemelor legate de solvabilitatea instituțiilor bancare italiene, acum noua provocare se găsește în business-ul de bază al companiilor, adică cum să creăm profitabilitate durabilă în timp. De aici și avertismentul ministrului Economiei, Pier Carlo Padoan, care luna trecută a cerut o „restructurare profundă” în urma datelor privind profiturile băncilor noastre, practic înjumătățite dacă sunt considerate agregate.
În ultima lună nu au existat modificări majore în ceea ce privește ratingurile: au rămas substanțial în linie cu cele din luna precedentă, astfel că rămânem moderat pozitivi pe bursele din SUA și Japonia. În Europa, evaluările pieței britanice s-au îmbunătățit, în timp ce Țările Emergente, confirmându-se drept cea mai bună clasă de active a anului, au rămas stabile.
A nivelul obligațiunii, cel mai bun profil de risc/randament se găsește în SUA (atât obligațiuni corporative, cât și de stat) și în țările emergente; randamentele în schimb zero (sau negative) pentru piața europeană, dominată de politica acomodativă a BCE.
Următorii „motori de piață” cu care vor trebui să se confrunte piețele au o caracteristică foarte specifică: politică. Această sursă de risc, uneori subestimată, va juca un rol primordial în următoarele luni în Europa, unde cetăţeni ai Austriei, Ungariei şi Italiei (variabila politică cea mai critică) sunt chemați la vot, în timp ce în Spania guvernul lui Rajoy nu a câștigat încrederea guvernului și posibilitatea de a fi nevoit să revină la urne pentru a treia oară într-un an devine din ce în ce mai concretă. Dar protagoniștii de necontestat sunt Alegeri americane: pe 8 noiembrie se va decide direcția politică (și economică) a uneia dintre cele mai influente țări din lume.
De remarcate sunt și mișcările lui băncilor centrale: ultima reuniune a BCE nu a văzut modificări ale Qe în curs, lăsând totuși loc de acțiune în cazul în care redresarea nu se accelerează. Revenind la SUA, după întâlnirea neconcludentă de la Jackson Hole, FED-ul lui Janet Yellen se va reîntâlni miercuri, 21, chiar dacă, cu alegerile prezidențiale pe lângă noi, este mai probabil ca vreo majorare a ratei să nu ajungă înainte de ședința din decembrie.
