Lupta împotriva schimbărilor climatice și a energiei: luminile se sting la Forumul Economic Mondial de la Davos 2020 și reflectoarele privind tranziția energetică sunt aprinse din nou. Tema despre cum să facem față producției, distribuției și, în cele din urmă, consumului de energie nu a putut fi exclusă de la întâlnirea elvețiană dedicată în acest an enigmei cum să protejăm planeta în următorii 10 ani și în viitor de riscurile încălzire globală. Decarbonizarea, digitizarea, cursa pentru surse regenerabile, orașele inteligente, mobilitatea electrică sunt câteva dintre cheile pentru rezolvarea ecuației energetice. „Când energia se schimbă, lumea se schimbă. Pe măsură ce începe un nou deceniu, calea schimbării trebuie să se accelereze.” La fel de Jeffrey Martin președintele și CEO-ul Sempra Energy, grupul cu sediul în San Diego, California, axat pe infrastructurile de electricitate și gaze, a pus pe masa elitei industriale mondiale importanța provocării aflate în derulare.
DEZASTRELE DE MEDIU, PĂMÂNTUL ARDE
Este adevărat că energia este un puternic factor de schimbare și este adevărat că este în joc o transformare epocală. Confruntat cu cele mai relevante 5 riscuri climatice ale Raportul riscurilor globale 2020 , toate atribuibile condițiilor climatice extreme, o amprentă energetică mai durabilă poate contribui energetic la readucerea termometrului la valori mai puțin incandescente. Și despre asta s-a discutat și la Davos. Pentru a vă face o idee concretă a variabilelor implicate, amintiți-vă doar că consumul de energie primară a crescut cu 70% între 1990 și 2018, trecând de la Vest la Est: China și-a depășit de patru ori consumul (de la 684 la 3.273 Mtep, milioane de tone de echivalent ulei), liar emisiile de CO2 au atins un nivel record în 2018 aproape jumătate (49%) sunt atribuite tigrilor din Asia de Sud-Est. Și nu se retrag: pe 22 ianuarie, la fel în care elita industriei și instituțiilor mondiale se întâlneau la Davos pentru a discuta despre climă și durabilitate,Observatorul Mauna Loa în Hawaii a înregistrat 414,08 ppm (părți pe milion) când nivelul de siguranță ar trebui să fie de 350.
În fața acestor cifre care ilustrează complexitatea provocării, America lui Trump face surde și Europa lui Ursula Von del Leyen lansează în mod responsabil un Noua ofertă verde care ar trebui să conducă UE la decarbonizarea completă până în 2050. Italia se adaptează chiar dacă resursele puse în aplicare de guvern par complet insuficiente (4,9 miliarde până în 2023 față de cele 50 de miliarde angajate de Germania) pentru a atinge obiectivele ambițioase care sunt și ele stabilite. de Planul național de energie și climă (Pniec) recent aprobat definitiv și trimis la Bruxelles.
ITALIA ŞI TRANZIŢIA, ROLUL ÎNTREPRINDERILOR
Italia a acceptat obiectivele pentru 2030 Pachet de energie curată a UE: reducerea emisiilor de CO2 cu 40% față de 1990, creșterea surselor regenerabile la 32%, creșterea eficienței energetice la 32,5%. Enel a lansat un plan puternic de investiții cu prognoza de a cheltui 14,4 miliarde, aproximativ 50% din capitalul total, pentru a înlocui progresiv generația convențională, accelerând creșterea surselor regenerabile. A2A și Hera sunt, de asemenea, proiectate către o mai mare decarbonizare, Snam se concentrează în schimb pe gaze regenerabile și hidrogen, marele protagonist în Davos. În sfârșit, mobilitatea electrică avansează în planurile companiilor, nu doar pentru transportul privat, ci și pentru transportul public. ATM, compania municipală din Milano, va aduce autobuze electrice la 200 până la sfârșitul anului și în iulie anul trecut a atribuit o licitație pentru alte 250 de autobuze electronice.
Pentru a atinge obiectivele Pniecului, un munte de noi megawați solari și eolian va trebui să ajungă pe rețea cu încărcătura sa de instabilitate și neprogramabilitate. Conform calculelor CDP, decalajul estimat până în 2030 este de 31 GWatt care urmează să fie creat, în timp ce cel puțin 30.000 de autobuze noi ar fi necesare în transportul public. Impactul tranziției asupra infrastructurii, conform estimărilor Confindustria Energia bazate pe planurile principalilor jucători, va necesita 96 de miliarde de investiții în infrastructură și ar putea genera o valoare adăugată asupra economiei naționale de 142 de miliarde.
TRANZIȚIA ȘI PLANUL TERNEI
Noul context pune presiune asupra grupurilor Tso (operator de sistem de transport) care, la fel ca Terna în Italia, asigură stabilitatea și securitatea rețelei naționale de transport a energiei electrice asupra căreia au impact toate aceste schimbări viitoare. Pentru a vă face o idee despre ce înseamnă de fapt tranziția energetică, este suficient să ne amintim că sistemul electric trece de la un model bazat pe aproximativ 250 de instalații de producție la un sistem de generare distribuită care, pe lângă cele 250 de centrale menționate mai sus, trebuie să conteze și cu dincolo 800 de plante potențiale (inclusiv surse regenerabile, vehicule electrice, baterii de stocare) și 40 de milioane de unități de consum. „Este o revoluție – a spus recent CEO Luigi Ferraris – comparabilă cu cea industrială, care va avea neapărat impact asupra afacerii Ternei”. Si de aceea Ferraris a lansat un plan de investiții de 6 miliarde în perioada de cinci ani 2019-2023, în creștere cu 55% față de planul anterior 2017-2021. Un plan de succes, nemaivăzut până acum, care se concentrează și pe interconexiuni transfrontaliere: ultima recent pusă în funcțiune este cea dintre Italia și Muntenegru, dar încă două sunt în construcție cu Franța și Austria și alte 9 au fost planificate și sunt în curs de autorizare. În noul cadru, de fapt, nu mai are sens să vorbim doar despre sistemul național, ci este necesar caută un sistem european integrat.
Un efort enorm, cel al Ternei, care își vede în meritulpunerea în funcțiune a proiectelor de 3 miliarde (bilanţ final pentru 2017, 2018 şi o parte din 2019) cu reamenajarea zonelor metropolitane Milano, Genova, Roma, Napoli şi Palermo şi intrarea în exploatare a cablului care leagă în final Capri de Continent precum şi a celui de-al doilea cablu pentru legătura cu Sorrento. SaCoI 3 dintre Sardinia, Corsica și Italia, linia electrică Gissi-Foggia din Puglia și linia electrică Paternò-Pant-Priolo din Sicilia urmează să fie finalizate. Lucrările majore, precum cele dintre Italia și Franța sau dintre Italia și Muntenegru, sunt construite cu cabluri subterane sau submarine: impact zero asupra mediului. Mai este: investiții pentru digitizarea rețelei și astfel să aibă date în timp real (sau chiar în avans) despre defecțiuni, vârfuri de acoperire, sarcini de tensiune. Per total, 13,4 miliarde în 10 ani pentru dezvoltarea rețelei electrice naționale. Toate acestea în timp ce închiderea centralelor termoelectrice tradiționale scoase de pe piață tocmai de tranziția energetică către surse regenerabile și deschiderea de noi centrale avansate pe gaz devine esențială pentru stabilizarea sistemului.
