Efectul fluture pe vremea Covid funcționează astfel: în portul Los Angeles o navă plutește inactiv așteptând să fie încărcată. Da vina pe carantina, care i-a afectat pe muncitorii de la docuri. Dar această întârziere se revarsă în containerele pline cu boabe de soia încărcate în Iowa și direcționate către clienții din Indonezia, ceea ce duce la blocaje majore în aprovizionarea cu hrana animalelor în Asia de Sud-Est. Este exemplul, unul dintre multele, că New York Times folosește pentru a descrie efectele diferitelor dezechilibre și blocaje care pun în pericol redresarea economiilor la toate latitudinile.
Cel mai senzațional caz se referă lipsa de jetoane, care, departe de a reveni așa cum au prezis (sau mai bine zis, au sperat) mulți operatori, i-a infectat acum pe toți producătorii. După alarma trasă de Toyota, care a anunțat reduceri ale producției de ordinul a 40%, iar marea SUA, urgența a lovit în plină forță Stelar: Sevel din Atessa și Pomigliano își prelungesc vacanțele, Melfi, care în prima jumătate a anului a produs 46% din mașinile produse în Italia (113 de vehicule), va funcționa doar 5 zile în septembrie. Dar lipsa componentelor a afectat și producția fabricilor franceze de la Rennes și Sochaux și a celei germane din Eisenach. În cele din urmă, foametea l-a lovit pe primul Dodge Chrysler: Liniile Ram, Voyages și Jeep opresc în Michigan și Canada. Pe scurt, mai rău decât în prima parte a anului, când lipsa componentelor a costat grupul pierderea producției a 700 de mașini; un dren în linie cu restul sectorului, din Coreea de Sud până în Brazilia și Germania.
Chiar și cu China, economia care probabil prima și cel mai profund a suferit daunele blocajelor. Nu doar în ceea ce privește mașina sau, mai general, cipurile. Scăderea bruscă a activității în sectorul serviciilor în luna august (indicele PMI alcătuit de Biroul Central de Statistică din Beijing a scăzut la 47,5 puncte, cea mai puternică scădere din februarie 2020, luna a izbucnirii epidemiei la Wuhan) este simptomul o stare de rău profundă care a apărut odată cu blocajul gigantic pe care l-a experimentat în luna mai a paralizat portul Shenzhen de săptămâni. Nici măcar nu e timpul să respir și a venit rândul Aeroportul Ningbo, al treilea port ca marime de manipulare a containerelor din lume, blocat la mijlocul lunii august din cauza unui singur caz de Covid-19. Pana de curent s-a diminuat după o săptămână, dar chiar și așa riscă să creeze întreruperi majore în livrările de bunuri trimise în Statele Unite în vederea Black Friday, ziua vânzărilor cu reduceri înainte de Ziua Recunoștinței.
Pe scurt, problemele nu se limitează la lipsa unui produs, ci implică întregul lanț al organizației mondiale a muncii, așa cum s-a maturizat în ultimele decenii sub steagul tocmai la timp, sau reducerea stocului în depozit datorită logisticii globale. Sistemul aparent atât de eficient, scrie the Financial Times, riscă să se dovedească fragilă, așa cum sa întâmplat în timpul crizei subprime, „când ipotecile din Arkansas au fost transferate în trezoreriile orașelor Norvegiei”. Știm cum s-a terminat atunci, când titlurile din ce în ce mai opace au ajuns, grație vitezei sistemului, în cele mai disparate și nebănuite portofolii. Astăzi, scrie Peter Atwater, pandemia riscă să genereze o situație la fel de incomodă; mai întâi lipsa de cip, apoi incidentul din Suez, în cele din urmă necazurile din porturi chineze. Și aici, ca și în bancă în 2008/09, efectul „căutării valorii” este plătit cu orice preț, minimizând utilizarea capitalului și reducând timpul la extrem.
Acum sistemul se revoltă ca un bumerang, chiar și pe valul de Comportamentul consumatorului. De fapt, economiștii vorbesc deja despreefect de hârtie igienică. În perioada de izolare, multe familii, din Vest și din Est, au creat stocuri de hârtie igienică, care nu erau justificate de deficitul din supermarket, contribuind astfel la temuta penurie și creșterea inflației indusă de lipsa aprovizionării. Rămâne doar să ai răbdare, pe scurt. Și adaptându-se la urgență așa cum a făcut Eric Poses, un producător american de jocuri de societate care, confruntat cu boom-ul prețurilor (o încărcătură de jucării din China costă de patru ori mai mult decât acum un an), a scos pe piață un fel de a monopolului actualizat. Titlul? „Cel mai rău scenariu posibil”.
