Acțiune

Cine controlează companiile italiene listate? Fie statul, fie coalițiile de parteneri, dar asta e o anomalie

UN STUDIU AL ANDREA ZOPPINI – Într-o conferință academică recentă în cinstea unui maestru în drept precum Guido Rossi, profesorul Andrea Zoppini, profesor la Roma 3 și fost membru al comisiei Vietti pentru reforma dreptului societăților comerciale, a prezentat un studiu despre „ Compania ca organizație și sistemul de control” pe care le publicăm mai jos

Cine controlează companiile italiene listate? Fie statul, fie coalițiile de parteneri, dar asta e o anomalie

Tema controalelor corporative, în special adecvarea și adecvarea lor, se află cu siguranță în centrul reflecției cercetătorilor în domeniul dreptului corporativ și al reglementării pieței. Andrea Zoppini, profesor de analiză economică și drept la Universitatea Roma Tre, într-un studiu prezentat la conferința de sărbătorire a împlinirii a 80 de ani a lui Guido Rossi, pune problema relației dintre sistemul de control și structurile de proprietate ale companiilor italiene, în special pentru a verifica dacă soluțiile pe care sistemul nostru juridic le propune sunt în concordanță cu stimulentele care sunt determinate pentru acționari și directori.

Din evoluția structurii de proprietate a companiilor italiene listate în ultimii cincisprezece ani, reiese că:

a) prima de control în sistemul nostru juridic este astăzi în jur de 20% și rămâne printre cele mai mari din lume (și acesta este, fără îndoială, un indice semnificativ al insuficienței continue a sistemului de control)

b) s-a constituit o structură de control caracterizată printr-o coaliție de acționari care, împreună cu controlul public, reprezintă aproximativ o treime din companiile listate și 50% din capitalizarea bursieră.

Din diferite motive, este rezonabil să ne îndoim că structura de control al coaliției și cea centrată pe acționarul public generează stimulente adecvate, economice și/sau reputaționale, pentru a spori controalele corporative tradiționale. Din aceasta rezultă consecințe importante în ceea ce privește politica.

a) Între timp, problema centrală este reglementarea publică a pieței, reforma și coordonarea autorităților independente, atât la nivel național, cât și la nivel comunitar.

b) Ne putem întreba atunci dacă, din punct de vedere al răspunsului de reglementare, este oportună generalizarea soluției avute în vedere în Dispozițiile de supraveghere privind organizarea și guvernanța corporativă a băncilor (martie 2008) ale Băncii Italiei, care identifică coordonarea controalelor în consiliul de cenzori statutari.

c) În fine, autodisciplina își caută astăzi legitimitatea teoretică și practică. Cu atât mai mult acum că multe prevederi încredințate anterior codului de autodisciplină sunt impuse la nivel legislativ.


Atasamente: Andrea Zoppini - Compania ca organizatie si sistemul de control (text integral).pdf

cometariu