„Am obținut dreptul de a fi un stat independent”. Vânat de Europa, de Guvernul de la Madrid, de unioniștii care și-au recăpătat putere în toată Spania în ultima săptămână, de fuga companiilor și băncilor, dar mai ales de luptele interne pe frontul independenței însuși, Carles Puigdemont ia un oră mai mult timp pentru a alege ce să spui, ce cuvinte să folosești, ce rând să urmezi.
În final, președintele Generalitati decide să meargă mai departe, anunțând că în cadrul unei întâlniri oficiale care va avea loc în curând va fi proclamată independenţa Cataloniei. „Ne aflăm într-un moment istoric și în calitate de președinte îmi asum mandatul poporului de a transforma Catalonia într-un stat independent și republican”, a spus el.
Când și dacă se va întâmpla, însă, nu se știe, deoarece în paralel guvernatorul catalan a cerut Parlamentului de la Barcelona să o facă suspenda efectele Declarației pentru câteva săptămâni, în vederea stabilirii unui dialog cu Madridul și începerii negocierilor. „Cer adunării să voteze o moțiune de suspendare a Declarației de Independență pentru a da timp dialogului”.
Cuvântul „independență” mult așteptat de șoimii CUP a fost pronunțat, dar deocamdată preferă să se blocheze, înghețând Declarația unilaterală în ciuda numeroaselor nemulțumiri interne.
Astăzi guvernul face un gest de responsabilitate. Acest conflict poate fi rezolvat printr-un acord. Totuși, nu ne vom opri, pentru că vrem să fim credincioși istoriei noastre, fiilor și fiicelor noastre”.
Seara târziu, Puidgemont semnează declarația, votată de 72 de parlamentari catalani din 120. Textul prevede crearea unei „Republici Catalane ca stat independent și suveran”, dar speră în același timp „deschiderea negocierilor cu statul spaniol să definească un sistem de colaborare în beneficiul ambelor părți”.
„Mingea” trece acum în mâinile premierului Mariano Rajoy, care este așteptat să vorbească mâine în fața Congresului Deputaților. Între timp, însă, conform celor scrise de ziarul spaniol El Pais, Guvernul lui Rajoy consideră cuvintele președintelui catalan „o declarație inadmisibilă de secesiune” și pregătește un răspuns adecvate.
Sursele guvernamentale citate de agenția de presă sunt de aceeași părere Efe, conform căruia: Este nepermis să faceți o declarație implicită de independență și apoi să o suspendați în mod explicit. Guvernul nu va ceda șantajului”, reiterând că referendumul a fost „fraudulent și ilegal”.
În discursul rostit în fața Parlamentului de Catalunya, Puigdemont a decis așadar să susțină fronda dialogului, confruntat cu „nevoia puternică de a nu alimenta tensiunea”. „Din discursul meu – a continuat numărul unu al Generalitati – nu vă așteptați la amenințări sau șantaj. Este un moment prea critic și serios și trebuie să ne asumăm responsabilitățile de a reduce tensiunea și nu de a o crește”.
Președintele Generalitati, @KRLS Puigdemont, începe la compareixença al Ple del #Parlament https://t.co/leTzPVM1fT pic.twitter.com/5pRL1X43bC
— Parlamentul Catalunya (@parlament_cat) 10 octombrie 2017
Cu toate acestea, au existat cuvinte dure împotriva violențelor de la XNUMX octombrie: „La XNUMX octombrie, Catalonia și-a ținut referendumul în condiții extreme. Este pentru prima dată în istoria democrației europene când are loc un tur electoral în mijlocul violenței... toți l-am văzut, a văzut lumea. Scopul nu a fost să câștigăm sondajele, ci să provoace panică pentru ca oamenii să stea acasă și să nu vină la vot”.
„Nu suntem criminali, nu suntem nebuni, nu suntem pușiști, suntem oameni normali care au cerut să putem vota”, a continuat el, sugerând că, dacă guvernul Rajoy nu ar fi închis complet ușa în anii trecuți, „umilind poporul catalan”, probabil că situația ar fi fost alta: „În toate formele posibile de dialog a fost solicitat pentru un referendum ca în Scoția în 2014. Răspunsul Madridului a fost un nu combinat cu persecuția poliției, judecătorilor și autorităților spaniole împotriva Cataloniei, amintind, printre altele, reținerea a 17 acuzații publice catalane”.
O referire și la cuvintele Regelui: „Am sperat ca Regele Felipe să poată acționa ca mediator, având în vedere că nicio instituție centrală nu este deschisă dialogului cu Catalonia. Dar prin discursul său de săptămâna trecută a demonstrat că această ipoteză este pierdută.
(Ultima actualizare: 22.45).
