Acțiune

Calvario Calenda: Ilva, Piombino și Alitalia rămân în joc

Cu excepția Alcoa, care a găsit o soluție după 5 ani de concedieri, ministrul Calenda lasă moștenire viitorului guvern toate crizele corporative majore care i-au înghesuit masa: de la Ilva la Piombino la Alitalia.

Calvario Calenda: Ilva, Piombino și Alitalia rămân în joc

Sa speram ca se termina curand încercarea ministerială a lui Carlo Calenda. Operațiunile majore de management ale celor mai presante crize corporative sunt toate în impas: ferme și tencuite în faza finală, dar nu în linia finală. Urci și cobori, zi de zi, scările clădirii din Via Veneto mai mult pentru a menține vie atenția sindicatelor și a realităților locale, în ciuda faptului că știi că pana la formarea unui nou guvern nu se va stabili nimic. În așteptare, ne mulțumim un titlu de știre, o emisiune de televiziune, o declarație ministerială obosită.

Printre întrebările majore deschise (Ilva, Piombino, Alitalia etc) singura Alcoa ha a găsit o soluție după mai bine de 5 ani de concedieri cu o cheltuială considerabilă de bani publici pentru a susține costurile energetice ale noii proprietăți elvețiene. Gestul de deschidere a Consiliului de Administrație (sau de Supraveghere?) pentru angajați pare să fie de bun augur, la fel și embargoul SUA asupra aluminiului chinez care a crescut prețul metalului și veniturile celui european.

A Tarentum, deși Mittal așteaptă ca un nou guvern să finalizeze angajamentele asumate dar supus solicitării de indemnizații publice după inițiativele improvizate ale Regiunii Puglia și ale Municipiului Taranto, producatorul de oțel indian a comunicat oficial Comisiei Europene site-urile pe care le-ar avea să fie dispus să se înstrăineze pentru ca Ilva de la procedura poziţiei dominante. Dintre site-urile vândute se remarcă uzina Magona d'Italia, al doilea plămân productiv al orașului Piombino.

În orașul toscan, incertitudinea Magonei este împletită cu îndelungata agonie a lui Fosta oțelărie Lucchini și default-urile ultimului manager, algerianul Aferpi. Nici pe promontoriul cu vedere spre Elba, averea nu l-a ajutat pe Carlo Calenda. Anunțase sosirea iminentă a indianului Jindal, gata să semneze pentru restructurarea și relansarea instalației din Toscana. Dar avionul care a aterizat s-a oprit la Hisar Hariana. Era clar că în mijlocul unei campanii electorale ale cărei rezultate fuseseră clar îndreptate spre incertitudine, era de neconceput să se dea substanță unui acord care trebuia să vadă un Guvern în plină putere și cu linii directoare clare.

Acum, cu rezultate clare, dar cu incertitudini politice sporite, indienii stau pe malul râului așteaptă să vadă, cu strachinii în continuare, intențiile reale ale noului ministru. Impulsul și triumful electoral atât al Legii, cât și al celor de la 5Stelle (în toate situațiile tocmai menționate) au readus în dosarele ministeriale posibilul rol public care planează atât asupra viitorului Piombino, cât și asupra structurii de acționariat a lui Mittal din Taranto. Pentru o Alitalia gata să susțină o competiție între concurenți la greutate va fi greu de evitat pasul cerut mai ales de Lufthansa: mai întâi restructurare și apoi vorbim despre asta. Ceea ce înseamnă să pui mâna la banii publici.

În perioadele recente Carlo Calenda pare să nu mai fie în joc. Înscrierea rapidă în Partidul Democrat și prezența sa imediată în fruntea partidului, precum și propunerile continue de depășire a crizei, i-au pătat profilul de manager decisiv și concret. Un senator de multă vreme, în acest sens, a reamintit, și pentru el, gluma fulminantă a lui Giancarlo Pajetta cu privire la cariera lui Enrico Berlinguer: „Este cineva care a intrat la Direcția Partidului la o vârstă foarte fragedă”.

cometariu