Andrea Agnelli: „Milanul și-a cerut scuze”. Dar despre ce?, ar spune suporterii milanezi, încă convinși că au suferit cea mai mare greșeală din istorie. Adrian Galliani: „Pacea făcută, dar inima încă sângerează pe non-golul lui Muntari”. Pe scurt, pacea a făcut da sau nu?, ar spune în schimb jucătorii lui Juventus, epuizați că au ajuns din nou în ochiul furtunii în ciuda purgatoriului-Calciopoli. Cei doi protagoniști ai luptei fotbalistice a secolului, cel care a urmat (și, să spun adevărul, a precedat) marele meci Milan-Juve de sâmbătă trecută, care a văzut pe scenă micul atelier al ororilor al arbitrului, nu trebuie să aibă ideile foarte clare.
Impresia este că trecem de la furie extremă (și, având în vedere greșelile împotriva celor două echipe, în special Milan, parțial justificate) la un fair-play aproape grețuitor, care încântă iubitorii de fotbal pe cel țipat, dar cu siguranță se ciocnește cu o rivalitate care există, care trebuie să existe și că este corect să existe. „Meci denaturat”, „Hoții s-au întors”, „Campionatul decis la masă”, AC Milan s-au indignat în urma crimei, până la acel condamnabil „Șef de c...” adresat în direct TV Juventus. antrenor Contele de regele „jurnaliştilor-fani”, Carlo Pellegatti.
Scuze cuminte (și poate chiar insuficiente), totuși, ar fi plăcut să vedem de acum înainte, chiar și în limitele civilizației, o rivalitate reală, sportivă, demnă de cele două echipe cele mai titulate din Italia. că joacă pentru un Scudetto și nu pentru orice trofeu Berlusconi.
Și în schimb acest brusc „ne iubim” apare la rândul său ca o exacerbare, aproape la egalitate cu violența verbală obscenă care a apărut înainte, în timpul și după Milan-Juventus. Ca doi copii care și-au dat seama că au făcut-o mare și apoi trec peste bord cu dulceața. Atât de mult incât Milan însuși a făcut un punct de lămurire: „Scuzele lui Galiani sunt personale, iritația rămâne în interiorul clubului la 'strategia tensiunii' creată de Juventus în zilele premergătoare meciului”.
Bine că mereu provocatorul președinte al Palermo, Maurizio Zamparini, următorul adversar al lui AC Milan, se gândise deja să demască imaginea în mișcare: „Când trebuie să împartă prada (cu referire la adunarea Lega privind noua guvernare, n.d.) Milan și Juve rămân împreună. Și în orice caz, sâmbătă seara eroarea a fost colectivă. Nu mi-e frică de despăgubiri: dimpotrivă, cu rossonerii ar trebui să ne răsplătească pentru tot ce ne-au luat cu Siena”. Nu-i rău.
Între timp, președintele Juventus Andrea Agnelli a intervenit cu certitudine asupra (presupusei) idile reînnoite Milano-Juve: „Relațiile dintre Juve și Milan au fost întotdeauna bune, nu a existat niciun război”. Ei bine, noi nu credeam. Oricum vom vedea: numirea la urmatorul arbitraj gresita.
