Și încă o dată anul acesta a venit momentul bilanțurilor. „Adevăratul” 2014 este pe punctul de a se încheia, cel fotbalistic în schimb și-a închis deja porțile așa că a venit momentul să întocmim obișnuitul tablou de bord. Pentru a evita controversele, să clarificăm imediat criteriul: în acordarea notei vom lua în considerare întregul an, nu doar a doua parte.
Juventus, votul 8
Medalia de aur îi revine Doamnei și nu este o surpriză. Deși s-a încheiat cu înfrângere, 2014 pentru Juventus a fost de cel mai înalt nivel. Recordul scudetto (102 puncte) este, fără îndoială, cea mai prestigioasă efigie, de neuitat pentru toți fanii lui Juventus. Destul de bine a mers și partea a doua: primul loc în clasament și calificare în optimile de finală ale Ligii Campionilor, un adevărat pas înainte față de sezonul trecut. Trecerea de la epoca Conte la epoca Allegri a fost bine gestionată: nu a fost ușor, totuși nu a existat nicio reacție, dacă nu minim. Desigur, nu tot ce strălucește este aur. Înfrângerea din Supercupă merge mână în mână cu eliminarea din Europa League, demonstrând că Juve este puternică, nu imbatabilă. Ceilalți au sarcina de a o înțelege și de a încerca să o îndepărteze de pe tron.
Roma, votul 7
Locul doi la Roma, la fel ca în clasamentul actual și în sezonul trecut. Pe de altă parte, cifrele, deși nu explică totul, cu greu mint. Giallorossi au avut un 2014 foarte bun, dovedindu-se aproape de saltul definitiv de calitate. Cel care, la sfârșitul anului, aduce campionate și cupe, nu doar complimentele criticilor și ale fanilor. Poate că suntem aproape în campionat: locul doi de astăzi este foarte diferit de cel de acum un an. De fapt, acum există senzația că romii chiar pot încerca, atunci rămâne de văzut dacă vor reuși. Dezamăgirea vizează cupele, în care giallorossii s-au dovedit încă imaturi. Așa a fost în Liga Campionilor (grupa a fost grea dar, așa cum a fost, am fi putut să trecem) dar și în Cupa Italiei, unde oamenii lui Garcia au fost eliminați de Napoli. În orice caz, un an care a fost suficient pentru a lua medalia de argint, dar peste un an va fi altfel. Pentru că acum este momentul să câștigi, altfel aplauzele vor face loc criticii.
Napoli, votul 6
Greu de judecat pe Napoli, fie doar pentru că, în ochi, avem Supercupa Italiei tocmai ridicată la Doha. Totuși, un trofeu nu poate invalida total o judecată, mai ales dacă a ajuns într-un meci direct și nu la finalul unui proces de eliminare directă. Ciudată echipă cea a lui Benitez, practic foarte asemănătoare cu antrenorul său, la bine și la rău. Foarte dur în anii 90 din interior sau din exterior, plin de limite pe termen lung. Rafa și-a construit o carieră în cupe, dar rar a convins în campionate și Napoli pare să fi îmbrățișat această linie. Judecata este suficientă pentru că echipa a câștigat Cupa Italiei, Supercupa și s-a calificat în preliminariile Ligii Campionilor. Din care, însă, a ieșit prost împotriva modestului Athetic Bilbao, ajungând în cel mai jos punct al anului 2014. În aerul careului este și o nemulțumire latentă, dornică să lupte pentru titlu, nu pentru treapta cea mai de jos a podiumului. împreună spre surprizele Genovei şi a şchiopului milanez. Lunile următoare vor fi decisive: de fapt, peste un an vom avea nevoie de obiective mult mai mari decât cele atinse până acum.
Inter/Milan, votul 5
Ambele insuficiente, deși în „perioade” diferite. Nerazzurri s-au descurcat destul de bine în primele șase luni ale anului, la fel ca și rossonerii în ultimele luni. Restul însă a fost un dezastru, de aceea am decis să le dăm un 5 complet ambilor, fără a-i recompensa pe niciunul. Să începem cu Inter, în ordine alfabetică strictă. Una peste alta, din ianuarie până în iunie, drumul fusese destul de liniar, deși cu niște derapaje care, în retrospectivă, ar fi trebuit să fie mai alarmante. În schimb, încredere totală în Walter Mazzarri, completată cu un contract prelungit. În vremuri de criză economică (și cel al lui Inter este destul de mare) nu chiar o lovitură de geniu. De fapt, WM nu a îndepărtat murdăria, ci doar a ascuns-o sub covor (a se citi calificarea la Europa League): totuși, când asta a devenit prea mult, a ieșit în toată drama lui. Acum este Mancini, un antrenor plin de farmec cu un curriculum vitae, dar încă incapabil să facă minuni. Vedem dacă va reuși mai târziu, poate ajutat de piața din ianuarie (da, dar cu ce bani?), dar între timp locul unsprezece în clasament spune mult mai mult decât cuvinte...
Cale inversă în schimb pentru Milano. De la 4 se usucă prima parte a anului, suficient a doua. De aici și actualele 5 care, însă, din motive evidente, nu-l afectează pe Filippo Inzaghi, dar da firma. De altfel, 2014 pentru rossoneri a fost unul dintre certurile Galliani/Barbara (cea care a dus la demiterea lui Allegri este memorabilă), neînțeleasă afacere Seedorf (întâi târâtă pe bancă cu milioane, apoi concediată în prost), dificila managementul unor elemente ale lotului (mai ales Balotelli), a necalificării în cupe după 15 ani. Pe scurt, un dezastru pe toate planurile care, însă, a fost urmat de un restyling interesant. Aveți încredere în Inzaghi, un om de casă și simbol al unui trecut de victorii, dar mai ales muncitor. Și munca în sine ar părea să aducă niște fructe interesante, așa cum demonstrează ultimele rezultate prestigioase împotriva Napoli și Roma. Să fim clari, Superpippo mai are totul de demonstrat la fel ca Milan, dar un vot bun de încurajare s-ar potrivi cu totul. Dacă anul ar dura 6 luni...
