Bilanțul fotbalului din 2011 nu este ușor, și pentru că în lumea fotbalului calendarul merge cu o viteză diferită de cea normală. Pentru a-l parafraza pe Nick Hornby (un mare scriitor, dar mai ales un fan înfocat al Arsenalului) „Este calendarul meciurilor care are întotdeauna ultimul cuvânt pe orice proiect, nu cel solar”. Campionatul începe la sfârșitul lunii august și se încheie în mai, ceea ce ne impune neapărat să împărțim timpul în două. Să luăm Juventus: din ianuarie până în iunie, fanii lui Juventus au trăit un coșmar, în timp ce acum, cu noul sezon aproape la jumătate, visează cu ochii deschiși, atât de mult încât aproape le este frică să nu fie treziți. Ce rost mai are atunci să dai un vot întregului an calendaristic, deoarece în fotbal fiecare sezon își face povestea. Din acest motiv, în bilanțul nostru de sfârșit de an, vom lua în considerare doar a doua jumătate a anului 2011, care a început în septembrie și s-a încheiat cu câteva zile în urmă. În timp ce scriem, echipele și-au încheiat vacanțele și tocmai și-au început cantonamentele de iarnă, cu capul spre următoarele meciuri (sâmbătă 7 ianuarie) și piața transferurilor. Dar aceasta este o altă poveste, pe care vă vom spune în continuare pe tot restul anului 2012. Vă dorim un an nou fericit, să facem un bilanț al celor întâmplate în acest campionat.
JUVENTUS – SCOR: 9
Juventus s-a întors. Suspiciunea ne trecusera deja in vara, cand Andrea Agnelli hotarase sa-l aduca acasa pe Antonio Conte (31 mai 2011, prima data incercuita in calendar). A fi încredințat banca lui Juventus fostului căpitan era deja un semnal important în sine: Juve trebuia să revină la o mentalitate de vârf, de aceea a pleca de la un om învingător era esențial. Ii vor suna urechile lui Gigi Delneri, dar acesta este adevarul. De atunci totul a mers bine, chiar foarte bine. De la noi autografe până la clasament, trecând prin Stadionul Juventus, această a doua parte a anului 2011 a fost cu adevărat plină de satisfacții, așa cum nici cei mai înfocați suporteri nu și-ar fi putut imagina. A doua zi de reținut este 2 octombrie, cu victoria asupra Milanului, campioana Italiei. În acel 2-0 a fost toată mândria lui Juventus, reafirmată și mai clar pe 29 octombrie la San Siro împotriva lui Inter. La trei zile de la finalul primului tur, bianconerii sunt primii în clasament, deși în coabitare cu Milan. Oamenii lui Conte sunt și ei neînvinși, atât acasă, cât și în deplasare. De aceea, dincolo de superstiție, optimismul domnește puternic la Juve. E adevărat, greu urmează să vină, dar și cel mai bun. Și Antonio Conte știe bine.
MILAN - SCOR: 8
Aceleași puncte în clasament ca Juventus, dar cu unul mai puțin în tabela noastră. De ce? Ei bine, în primul rând rossonerii au pierdut meciul direct (prost), în al doilea rând ca joc par să se chinuie mai mult. Alb-negrii exprimă un joc coral, în timp ce Milan se bazează mai ales pe invențiile lui Zlatan Ibrahimovic. Acestea fiind spuse, însă, vorbim de o echipă capabilă să marcheze 29 de puncte în ultimele 11 jocuri, indiciu al unui drum excepțional, pe care nici măcar Juventus nu a reușit să o susțină. Rossonerii au ridicat deja un trofeu spre cer (6 august, Supercoppa Italiana la Beijing) și s-au calificat în optimile de finală ale Ligii Campionilor, dându-i-i greu Barcelonei (apropo, note de top pentru Messi și coechipierii săi). Analizând anul 10 în ansamblu, Milano a fost, fără îndoială, regele Italiei, dar chiar dacă te uiți doar la a doua jumătate, e gura apăsată. Așteptând să înțeleagă ce se va întâmpla pe piață, Berlusconi poate fi mulțumit de jucăria lui preferată, iar alături de el toți fanii rossoneri.
LAZIO - SCOR: 7,5
Călătoria lui Lazio a fost, de asemenea, excelentă până acum. Firma premiată Lotito – Reja (fără a uita directorul sportiv Tare) a realizat un loc al patrulea în perspectiva Ligii Campionilor, precum și o calificare în optimile de finală din Europa League. Există ceva de zâmbit, mai ales gândindu-ne la începutul sezonului. Pe 18 septembrie, o înfrângere pe teren propriu cu Genoa a explodat furia suporterilor, care au mers până acolo încât să-i ceară capul lui Edy Reja. Felicitări lui Lotito, bun să nu cedeze voinței populare, pentru că antrenorul de la Gorizia a fost foarte important în economia echipei. Și așa au ajuns și rezultatele, atât de mult încât pătratul a început chiar să vorbească despre Scudetto. Totuși, ultimele jocuri au arătat că Lazio nu este încă echipată să ajungă atât de departe: pătura este ceea ce este, dacă o arunci într-o direcție (campionat) pierzi puncte în cealaltă (Europa League) și invers. În ciuda celor mai recente detonații (biancoceleștii au dat un spectacol trist împotriva lui Chievo) bilanțul acestei prime părți de campionat rămâne mai mult decât bun. Vom vedea dacă piața îi va permite lui Reja să ridice și mai mult ștacheta în 2012.
NAPOLI - VOT: 7
Votul pentru Napoli este rezultatul unui calcul matematic foarte simplu. În Liga Campionilor, azzurrii au câștigat un 9 (10 este dat doar când îl câștigi), în timp ce în ligă rezultatele nu au fost cele așteptate (5 seci). Deci judecata rămâne mai mult decât măgulitoare, și pentru că nu se întâmplă în fiecare an să învingi Manchester City și să intri în elita europeană. În urmă cu cinci ani, Napoli a gravitat spre Serie C, în timp ce acum pregătesc asaltul asupra Chelsea lui Roman Abramovici. Emoții importante, pe care un pătrat precum cel napolitan merită să le trăiască în fiecare an. De aceea, campionatul trebuie abordat diferit, altfel vom fi aici peste 12 luni vorbind despre companii europene doar la trecut. Liga Campionilor poate fi câștigată doar în două moduri: fie o câștigi (și cu toată dragostea noastră, nu credem că se va întâmpla), fie trebuie să termini în primii trei din ligă. În această primă parte, Napoli nu a ținut ritmul potrivit, dar mai este timp să-l reparăm. Sentimentul, însă, este că oamenii lui Mazzarri au avut un gust bun: bun împotriva marilor companii europene, precum și în angajamentele cartelului italian. A mers hotărât mai rău împotriva provincialilor, care au avut multe satisfacții împotriva lor. Anul calendaristic s-a încheiat cu un fulgerător 6 la 1 împotriva Genovei, care, în afară de rezultat, va trebui să fie cartea de vizită a lui Napoli. Posibil chiar și în ligă.
ROMA - VOT: 6
Proiectul merge mai departe. Și pentru prima dată de la începutul sezonului, există senzația că ar fi ajuns la un punct de cotitură. Să fim clari, Barcelona rămâne un miraj, dar Luis Enrique a lucrat bine și acum culege primele roade. Sigur, spaniolul s-a trezit la timp, pentru că dincolo de proclamațiile corporative, încrederea scăzuse la minim, dar rezultatele contează până la urmă. Roma și-a luat rămas bun de la 2011 cu 24 de puncte, cu 8 mai puțin decât Udinese, locul trei. Americanii au visat la altceva, dar având în vedere cum au decurs lucrurile, poziția este măgulitoare. Ceea ce îmi place la acest rom este că joacă mereu cu toată lumea, acasă și în deplasare. Și astfel pot ajunge scoruri de neuitat (mai ales 0 la 3 de la Florența pe 4 decembrie) și victorii grozave, precum cea de la San Paolo împotriva lui Napoli. În centrul tuturor, atunci, Francesco Totti se întoarce, chestionat, chiar contestat, dar întotdeauna decisiv. Căpitanul giallorossi este încă fără gol, dar i-a luat încrederea lui Luis Enrique, unul care nu se uită la numere și cifre, ci pur și simplu la forma fizică a echipei sale. După confuzia din primele luni, cei mai recent romi au dat dovadă de o mentalitate spaniolă și scheme italiene, un mix aproape perfect care ar putea fi letal pentru toată lumea. Dacă acesta ar fi adevăratul proiect?
INTER – SCOR: 5
Aici ajungem la adevărata dezamăgire. În fotbal, rezultatele contează și ultimele din Nerazzurri au fost foarte pozitive (6 victorii în ultimele 7 jocuri), dar uitarea dezastrului din primele luni ar fi banal. Până acum câteva săptămâni, Inter a trăit chiar deasupra zonei de retrogradare, a eșuat în toate meciurile directe jucate până acum (mai lipsesc derby-ul cu Milan și meciul din deplasare al Romanului cu Lazio) și nu a oferit aproape niciodată un joc acceptabil. Situație rezultată din greșelile de vară, începând cu angajarea lui Gasperini și nu numai din cauza neajunsurilor antrenorului (care, însă, s-au produs). A duce un antrenor sclav la o formație (3-4-3) și a nu-i oferi lotul potrivit este absurd în sine, a vinde Eto'o la finalul pieței de transferuri și a te gândi să nu slăbești echipa este o nebunie pură. Pentru a rezolva haosul absolut (echipă fără victorie după 5 jocuri, Forlan a cumpărat fără să știe că nu poate juca în Liga Campionilor etc.) a sosit Claudio Ranieri, cunoscut de toată lumea drept „Normalitorul”. Într-adevăr, antrenorul roman, între urcușuri și coborâșuri îngrijorătoare, ar părea că a făcut o ajustare generală care a adus-o pe Inter pe locul cinci în clasament, la șase puncte în spatele zonei Ligii Campionilor și la opt în spatele duoului Juventus – Milano. Situația aproape normalizată așadar, chiar dacă examenele grele vor ajunge în ianuarie. După Parma la San Siro vor fi derby-uri și Lazio, meciuri care vor da sens (într-o direcție sau alta) campionatului nerazzurri. Două lucruri îi pot consola pe fanii Inter: viitoarea piață a transferurilor și conștientizarea că a face mai rău decât în 2011 este cu adevărat dificil.
