Acțiune

Brics și sport: Brazilia între Cupa Mondială și Jocurile Olimpice pentru a deveni a cincea putere din lume

Brazilia este cea dintre țările emergente ale economiei mondiale care se concentrează cel mai mult pe relansarea afacerii sportive: pentru Cupa Mondială și Olimpiada sunt investite peste 30 de miliarde de euro și sunt atrași mii de sponsori și companii străine (dintre care 700 sunt italieni) – Rusia va face același lucru cu Jocurile de la Soci din 2014 și Cupa Mondială din 2018.

Brics și sport: Brazilia între Cupa Mondială și Jocurile Olimpice pentru a deveni a cincea putere din lume

Vremurile în care orice Neymar, noul star al fotbalului brazilian, ar fi făcut cărți false (în adevăratul sens al termenului, în unele cazuri) pentru a veni să joace în Europa și să câștige mai mulți bani sunt din ce în ce mai îndepărtate. Dincolo de zvonuri al presei spaniole, care l-a dat deja la Barcelona în 2014, talentul Santos tocmai s-a reînnoit cu echipa sa pentru suma de 650 de euro pe an. Nu foarte mult, în mod obiectiv, în comparație cu ceea ce putea percepe într-un club mare, dar cu siguranță în concordanță cu media ligilor mari de pe bătrânul continent.

Neymar este pur și simplu simbolul a o piață în schimbare care modifică și geografia sportului global. Potrivit unui studiu al Pwc, piața afacerilor sportive din America Latină este în creștere cu 4,9% anual, în principal condusă de Brazilia, care întâmplător este una dintre țările emergente ale economiei mondiale, așa-numitele BRICS.

Locomotiva America de Sud, după cum se știe, va găzdui în 2014 i Cupa Mondială iar doi ani mai târziu, la Rio de Janeiro, le Jocurile Olimpice vara, pentru a investiție totală de stat de 33 de miliarde de euro (20 pentru Cupa Mondială, 13 pentru evenimentul din orașul Carioca), fără a lua în calcul toate finanțările și mai substanțiale din partea companiilor publice și private (inclusiv 700 italiene). O bretele care va fi imitată și de Rusia (o altă țară BRICS) cu Jocurile Olimpice de iarnă din 2014 de la Soci și Cupa Mondială din 2018. Patru ani mai târziu, va veni rândul Qatarului, în timp ce China a organizat deja cu succes Jocurile Olimpice din 2008 și Africa de Sud Cupa Mondială din 2010. BRICS-ul care lipsește din apel este India, care se concentrează însă aproape în totalitate pe cricket, sportul național din acele părți. dar care însă s-a lansat deja cu succes în circuitul de Formula 1 și organizează primul campionat fotbal profesionist cu semnarea mai multor campioni la finalul carierei.

Totuși, cea care desfășoară această operațiune nu numai pentru imagine, ci mai ales pentru relansarea economiei sportului, și în special a fotbalului, este Brazilia, care încearcă din ce în ce mai mult să-și păstreze vedetele și să atragă sponsori, și vrea să folosească mingea pentru a deveni a cincea putere mondială până în 2022. Ca să spun adevărul, fenomenul este uneori cam forțat, ca în cazul lui Neymar și al altor campioni verde-auri care sunt râvniți de Europa, care a văzut intervenția energică a politicii. „Echipele europene – a declarat ministrul brazilian al sportului, Aldo Rebelo – adoptă o politică total colonialistă față de sportivii latino-americani și africani”, adăugând că guvernul intenționează să adopte „măsuri severe” pentru a împiedica jucătorii să părăsească țara după ce au fost recrutați de către cluburi europene.

Chiar și din punct de vedere pur economic, însă, tot ce strălucește nu este aur. Un raport al Curții Federale de Conturi din Brazilia a arătat că renovarea legendarului stadion Maracana din Rio de Janeiro a înregistrat cel mai mare număr de nereguli dintre lucrările în curs pe stadioanele care vor găzdui meciurile Cupei Mondiale din 2014. Nu numai atât: suprataxele de șantier au ajuns deja la echivalentul a circa 70 de milioane de euro, ridicând costul total la aproape 400 de milioane, în timp ce risipa de bani publici pentru pregătiri, potrivit la un sondaj al lui Uol Esporte, ar fi atins cifra minimă de 320 de milioane de euro în 2011.

Apoi este problema drepturilor de televiziune și așa-zisele „marketing de ambuscadă”, adică marca direct legată de eveniment (cum ar fi „Serie A Tim”, de exemplu). Din acest punct de vedere, Africa și-a câștigat pariul: în ultima ediție a cupei continentale pentru națiuni au fost 3 până la 4 miliarde de telespectatori, pentru o industrie asociată care a depășit 35 de milioane de euro, record pentru Comitetul de Organizare (Cocan) . Așa cum problema nu ar trebui să existe pentru evenimente majore precum Cupa Mondială și Jocurile Olimpice, în timp ce campionatele naționale nu au fost încă finalizate. eforturi mari de a atrage sponsori din „marketing ambush”, care sunt strâns legate de feedback și diseminarea media.

cometariu