Theresa May joacă cartea „catastrofei” pe Brexit singura săgeată rămasă la arc pentru a încerca cu disperare să găsească o soluție la haosul actual. Așa cum era de așteptat, așa-numitul planul B prezentat Parlamentului pe 21 ianuarie nu a convins pe nimeni: nici majoritatea, nici opoziţia. Motivul este evident: acest nou proiect este o copie certificată a acordului respins săptămâna trecută la Westminster, asezonat însă cu unele concesii privind backstop (mecanismul teoretic de garantare impus de UE pentru a asigura granița deschisă între Irlanda de Nord și Irlanda) și prin promisiuni referitoare la continuarea „negocierilor” cu Bruxelles-ul la care, însă, a primit deja un răspuns negativ din partea UE.
Este deci imposibil ca planul B să fie primit diferit, în ciuda discuțiilor (inutile în acest moment) purtate în ultimele zile cu partidele din Parlament.
Prin urmare, May face apel la ceea ce acum pare să fi devenit o mantră: Brexitul va începe pe 29 martie și ipoteza unei amânări nu este practicabilă. Nici cel al unui al doilea referendum nu este repropus de către laburiştii Jeremy Corbyn. Dacă Camera Comunelor nu-i aprobă acordul, bogeymanul „No deal” va deveni real, cu consecințe catastrofale pentru economia britanică. Un adevărat aut-aut care devine din ce în ce mai amenințător pe măsură ce se apropie data oficială de lansare. Și tocmai pe această „amenințare” se bazează May pentru a-i determina pe parlamentarii săi să cedeze. „Votați pentru răul mai mic” pare a fi propunerea premierului.
În paralel, chiriașul Downing Street va încerca mai smulge câteva concesii de la UE. Conștient de dificultățile misiunii sale, în următoarele zile va zbura înapoi la Bruxelles încercând să ceară câteva schimbări pe backstop. La rândul ei, UE nu mai știe să reitereze că nu va fi nici un pas înapoi față de acordul semnat în noiembrie. Ori asta, ori nimic, și pentru că pentru redeschiderea negocierilor ar fi nevoie de unanimitatea celor 27 de șefi de stat și de guvern ai Uniunii. Negociatorul-șef al UE, Michel Barnier, s-a limitat la a acorda unele modificări declarației politice anexate acordului, dar aceasta din urmă rămâne de neatins. Tradus în cuvinte simple: putem schimba felul în care îl descriem, dar nu ceea ce implică.
Revenind în Marea Britanie, noua dată care va fi marcată cu roșu pe calendar va fi 29 ianuarie, ziua în care acordul va reveni din nou în parlament pentru a fi modificat de deputați. Problema, în acest moment, este că, având în vedere decalajele dintre părți, va fi dificil pentru Westminster să poată aproba un text uniform care să poată aduce la acord măcar diferitele suflete prezente în partidele care susțin Guvernul. Okul opoziției este de fapt utopie pură. Liderul laburist, Jeremy Corbyn și-a confirmat de fapt indisponibilitatea de a se întâlni cu premierul până când aceasta „exclude în mod clar No Deal”, dar a crescut și doza cu un amendament menit să forțeze guvernul să acorde parlamentului timp să ia în considerare și să voteze. opțiuni posibile pentru a preveni o ieșire fără acord. Printre opțiunile propuse sunt proeminente ca Marea Britanie să rămână în piața unică și uniunea vamală și „un vot public asupra unui acord”, care ar avea ca rezultat de facto un al doilea referendum. Opțiuni care pentru conservatori sunt echivalente cu „răul absolut”.
