Așa cum sa întâmplat cu alte țări emergente (și nu numai), istoria Braziliei este, de asemenea, plină de succese și eșecuri. Decenii de dictatură militară, niveluri ridicate de inflație, sărăcie larg răspândită și inegalități mari au fost urmate de guverne democratice care au reușit, de asemenea, să îmbunătățească situația financiară a Braziliei.
Pentru a înțelege riscurile la care este expusă Brazilia și posibilele reacții ale piețelor financiare, este indicat să analizăm pe scurt evoluția economică, socială și politică care a caracterizat țara de la începutul noului mileniu.
PERIOADA 2000-2010: LULA
În timpul guvernului Lula, în deceniul 2000-2010, economia braziliană a crescut cu 4% pe an. Măsurile sociale și situația economică favorabilă ajută la scoaterea a zeci de milioane de brazilieni din starea de sărăcie și la creșterea nivelului de angajare. În plus, extinderea sistemului bancar contribuie la îmbunătățirea condițiilor din țară. Potrivit Băncii Mondiale, între 2004 și 2012 Brazilia ar fi redus cu trei sferturi starea de sărăcie „cronica” a țării. La sfarsitul deceniului situatia economica este urmatoarea:
– ocuparea forței de muncă mai mare și niveluri scăzute ale inflației;
– acces facil la credit;
– impozitare scăzută;
– deficit public scăzut;
– extinderea piețelor de bunuri și servicii.
PERIOADA 2011-2015: ROUSSEFF
Țara își schimbă fața. Dilma Rousseff preia guvernarea, apoi reconfirmată la alegerile din 2014:
– nivelul de dezvoltare este mult mai dezamăgitor;
– investițiile străine sunt reduse;
– piața muncii amenință să înghețe;
– deficitul public este în creștere;
– indicele prețurilor de consum conform ultimelor estimări ale FMI este în jur de 7,8%.
Diverse critici au venit din partea cercurilor economice și financiare, care au acuzat guvernul de intervenționism public excesiv și au cerut o reducere a rolului statului în economie. Guvernul, la rândul său, se apără punând vina în principal pe performanța proastă a economiei internaționale. Dacă intervențiile publice benefice în economie în trecut ar fi fost finanțate cu creșterea cererii externe de materii prime (în special chineze) și produse alimentare, astăzi prăbușirea materiilor prime legată și de încetinirea economiei chineze influențează negativ economia tarii.
CE RISCURI AJUSTE BRAZILIA?
Pe scurt: o criză fiscală și politică. Potrivit FMI, Brazilia are un deficit fiscal structural din cauza cheltuielilor strânse care împiedică un echilibru între reducerile de cheltuieli și majorarea impozitelor. Cheltuielile sociale și de pensii sunt legate de salariul minim indexat la PIB. În consecință, ajustarea fiscală este strâns legată de veniturile bugetare, penalizate de contracția activității economice și de deteriorarea demografică.
Graficul din stânga sus arată estimările și proiecțiile deficitului fiscal structural ale FMI pentru o perioadă de 15 ani. Cu toate acestea, oficialii guvernamentali neagă riscul unei crize fiscale. Ministrul de Finanțe Levy a anunțat un program fiscal ambițios pentru următorii 7 ani: o țintă de excedent primar de 1,2% din PIB în 2015, urmată de excedente fiscale de 2% pe termen mediu.
Dar lucrările întârzie și rezultatele nu s-au văzut prea mult. Nici ineficiențele birocratice și corupția nu ajută (cazul Petrobras în ajunul alegerilor este un exemplu). Brazilia pare să fi intrat într-o fază periculoasă și imprevizibilă de tulburări politice, cu riscul unei reduceri a ratingului suveran și al unei crize politice (posibilă până la sfârșitul anului).
INVESTIȚI ÎN BRAZILIA?
Conform analizei noastre, bursa braziliană are cele mai proaste evaluări dintre țările BRIC. Din 2011, indicele bursier brazilian a pierdut aproximativ 23%. Câștigurile din ultimul trimestru sunt constante. Dacă ne uităm la raportul P/E Graham și Dodd (raportul dintre cotații și media profiturilor generate pe 5 ani) acesta este mai mare decât media pe termen lung, deși în scădere.
Având în vedere evaluările neinspiratoare ale piețelor emergente, ne-am redus deja în mod conștient expunerea pe piețele emergente pentru câteva luni (iunie).
