Mai multe costuri pentru rafinare, dar fără probleme de aprovizionare și impact modest asupra facturii de petrol. Acesta este, conform celor estimate de Uniunea Petrolului, riscul legat blocarea exporturilor de petrol din Libia, a decis de generalul Khalifa Haftar după escaladarea tensiunilor în țara nord-africană. Pentru Italia, importurile de țiței din Libia reprezintă 12% din totalul importurilor, iar Uniunea Petrolului constată că în 2019, după vârful negativ din 2016 când au scăzut la 5% din total, au crescut față de anii precedenți. , deoarece este o sursă istorică și apropiată de aprovizionare (în 2007 și 2008 se apropiase de 30% din totalul importurilor). În specificul țițeiului, cantitățile venite din Libia anul trecut s-au apropiat de 7 milioane de tone, cu o creștere de aproximativ 21% față de anul precedent.
Țițeiul libian, chiar dacă de o calitate deosebit de înaltă, poate fi în orice caz înlocuit cu alții din diferite țări: Africa (Algeria, Nigeria, Gabon, Angola), Marea Nordului, Azerbaidjan. Totuși, după cum relevă UP, înlocuirea implică costuri de achiziție puțin mai mari, în special în ceea ce privește costurile de transport, din motive evidente: o estimare a costurilor mai mari pentru sistemul național de rafinare, pe o bază anuală, ar fi de ordinul a 60 de milioane de euro (cu aproximativ 1,3 dolari pe baril mai mult). Ceea ce ar fi irelevant ca impactul asupra facturii la petrol, estimat la aproximativ 0,2%.
Dar problemele declanșate de criza libiană sunt mai largi: după cum se știe, toate principalele rafinării italiene importă și procesează țiței libian. Cea mai expusă companie este, evident, Eni, atât de mult încât recent a avertizat CEO-ul Claudio Descalzi că situația din Libia „se complică și există îngrijorare pentru că blocarea producției este ca și cum ai tăia oxigenul din țară și populație. Au trecut deja 12 zile – a spus el miercuri, 29 ianuarie – că producția a fost închisă: nu mă pot decide, dar recomandarea este să o redeschid”. Reamintind că conferința de la Berlin nu a produs rezultatele dorite, Descalzi a făcut astfel apel la diplomație și la comunitatea internațională.
Pentru Eni, blocada este o nouă lovitură, după ce uzina El Feel din sudul țării a fost închisă în urmă cu două luni în urma exploziei tensiunilor militare într-o zonă aflată la doar câțiva kilometri distanță. El Feel, a joint-venture-ului Mellitah Oil and Gas (deținută în 50% de Eni), este un câmp controlat de generalul Haftar, capabil să producția zilnică estimată în mod obișnuit la 70-75 mii de barili de petrol. Fabrica a început recent să funcționeze din nou, dar cu reduceri semnificative de producție în urma închiderii forțate.
