Este unul dintre liderii UE cea care se desfășoară de ieri seară la Bruxelles printre cele 27 de țări ale unei Europe unificate a fost mai complicată decât recent. Problema foarte delicată este cea a bugetului 2012, a liniilor mari din 2013 și mai ales a pactului pentru perioada 2014-2020.
BUGET 2014-2020 – Comisia a tras foarte sus: își dorește un excedent de peste 1.000 de miliarde de euro (1.047 mai exact) în perioada 2014-2020, ceea ce, evident, sperie aproape toate țările membre, care și-ar dori să coboare sub pragul fatidic al miliardelor. . Printre acestea se numără numeroasele state care își strâng cureaua, altele, precum Germania, care intră în campanie electorală, dar în special Marea Britanie și Finlanda, unde guverne de coaliție din ce în ce mai eurosceptice sunt în prezent la putere. În prim-planul acestei probleme se află David Cameron, care a considerat inacceptabilă propunerea UE de reducere a plafonului cu 75 de miliarde, în speranța unei reduceri de cel puțin dublu față de sumă.
AGRICULTURA – Un alt subiect de mare tensiune pe masa celor 27 este cel al agriculturii, pilonul istoric al comunității (reprezintă o treime din PIB): Herman van Rompuy procedează de fapt la o reducere drastică a bugetului PAC (politica agricolă comunitară). În acest caz, însă, Marea Britanie este cea care aprobă alegerea, care în schimb îngrijorează țări cu o puternică tradiție agricolă precum Franța și Polonia.
INFRASTRUCTURA – Alternativa reducerilor în agricultură este, prin excludere, intervenția asupra finanțării rețelei de conexiuni și infrastructuri: totuși, această ipoteză pune țările „mai tinere” ale UE mai presus de toate pe picior de război, că și-ar dori totul în afară de batjocura de a li se reduce porția de tort chiar în momentul intrării în Uniune. Pentru a spune adevărul, problema este resimțită și mai mult în Occident, în special pe malul Mediteranei, unde Spania și Italia au mare nevoie de acest tip de ajutor. Soluția, împinsă de multe state membre, ar putea fi în orice caz aceea a „cheltuirii mai bune”. Dar chiar și acolo: cum? Dupa ce criterii?
CAZUL MARI BRITANIE - Totul a început cu ceva de neuitat "Îmi vreau banii înapoi" a Doamnei de Fier Margaret Thatcher: de atunci, intransigența primului ministru britanic a fost răsplătită cu o schemă specială pentru Regatul Unit, care a realizat ca contribuția sa la bugetul comunitar să fie redusă. Un regim anume care, prin urmare, a durat 30 de ani și care în 2011, de exemplu, a permis Londrei să economisească 3,5 miliarde de euro. Alte țări, să spun adevărul, au și reliefuri (Germania, Olanda, Suedia, Austria), dar poziția britanicilor a fost mereu mai delicată, mai ales acum că cu David Cameron, împins de un Parlament clar eurosceptic, țara doar este în afara monedei unice, dar și în afara Tratatului de uniune financiară și bancară (Compact fiscal) semnat în urmă cu un an și a acordului pentru taxa pe tranzacțiile financiare (taxa Tobin).
CAZ GRECIA - Chestiunea celei de-a a entimea tranşe de ajutor pentru Grecia va fi examinată luni de Eurogrup, dar este inevitabil ca aceasta să fie în continuare abordată de şefii de guvern prezenţi la Bruxelles. Cele două întrebări care ar trebui să cutreiere în mare parte coridoarele Palatului din capitala Belgiei sunt: ar trebui să acordăm Atenei mai mult timp sau nu? Este fezabil sau nu anularea unei părți din datoria publică pentru a o face mai sustenabilă? Angela Merkel este deja pe picior de război.
