Bernabè se relansează pe gaz: nouă tehnologie pentru hidrogen verde

Energiile regenerabile «sunt primul răspuns atunci când se înțelege că rapiditatea cu care se acumulează CO2 în atmosferă va crea, fără îndoială, consecințe neașteptate. La început au ieșit de pe piață și au fost subvenționate, apoi costurile au scăzut. Regiunea Asia Pacific a instalat mai mult de jumătate din sursele regenerabile din lume și datorită efectului de amploare, costurile au scăzut cu 50% în ultimii cinci ani. A fost suficient să creștem producția și să îmbunătățim tehnologia pentru a obține beneficii uriașe. Limitele sunt însă cunoscute: sunt necesare spații enorme și există discontinuitate în producție».

Este unul dintre pasajele semnificative ale interviului cu Franco Bernabè, președintele Acciaierie d'Italia (fostă Ilva), cu Corriere della Sera de marți, 11 ianuarie. Bernabè cunoaște lumea energiei pe dinafară, după îndelungata sa experiență în fruntea Eni, și fixează câteva puncte precum și anticipează câteva știri: o nouă tehnologie de cracare a gazelor, capabil să producă hidrogen verde, fără emisii de CO2.

Tranziția energetică a început, dar se va putea sau nu să se facă fără hidrocarburi? „Petroleul – este răspunsul – va fi în continuare necesar mai ales pentru chimie. Iar gazul este cel mai recent dintre combustibilii fosili, cu emisii mai mici de CO2 și a fost considerat până de curând sursa de tranziție pentru următoarea sută de ani”. Timpul pentru a reduce decisiv încălzirea globală este scurt, recunoaște Bernabè, dar „gazele naturale au două caracteristici: există din belșug de sute de ani; și se pretează cu un proces de cracare la separarea atomică a hidrogenului de carbon, pentru a produce hidrogen fără a emite CO2».

Prin urmare, este o nouă tehnologie pe care fosta Ilva o explorează împreună cu laureatul Nobel Carlo Rubbia și Politehnica din Milano. „Au fost niște probleme de inginerie – explică președintele Acciaierie d'Italia – dar Premiul Nobel pentru Fizică Carlo Rubbia și cercetătorii de la Politehnica din Milano susțin că acestea pot fi rezolvate. Carlo Mapelli de la Politehnica din Milano, care este director al Acciaierie d'Italia, lucrează la o tehnologie similară, dar cu un proces diferit. Gazul poate fi transportat la uzine siderurgice, unde poate avea loc procesul de cracare prin piroliză sau cataliză».

Toate acestea necesită investiții și va mai dura timp, dar proiectul, precizează Bernabè, „s-ar putea să fie una dintre multele soluții care contribuie. Spun doar că nu te poți gândi să renunți la combustibilii fosili, cu potențialul de inovare încă înăuntru. Când o problemă este complexă, mintea umană o poate rezolva dacă se aplică ei. În schimb, dacă abordăm problema tranziției energetice ca pe un război de religie, atunci ne pierdem pe noi înșine”.

Bernabè consideră că cele mai apropiate termene europene în domeniul surselor regenerabile și CO2 nu pot fi atinse. De aici și importanța, în domeniul energiei, a dezvoltării unei game largi de soluții fără a închide ușile a priori. Bernabè nu abordează problema energiei nucleare, una dintre opțiunile examinate în prezent de taxonomia europeană extrem de dezbinătoare (precum și de alegerea hidrocarburilor) atât de mult încât contrastele dintre diferitele țări blochează deciziile.

Chicco Testa a intervenit și în ultimele zile pe tema tranziției energetice cu un articol în Foglio, relansat prin Twitter de Assoambiente. Testa mai subliniază cât de inutile și dăunătoare sunt războaiele ideologice asupra energiei.