„Pentru noi, euro este o monedă străină. Suntem ca Argentina care a emis obligațiuni în dolari”. Și din nou: „Domnul Monti s-a pus în genunchi în fața Germaniei. Răspândirea a fost o adevărată înșelătorie.” Prin urmare: „Guvernul trebuie să meargă în Europa pentru a rediscuta pactul fiscal și misiunea BCE și această politică de austeritate trebuie schimbată”. Seamănă cu Beppe Grillo, dar este Silvio Berlusconi care vorbește și nu contează că însuși Silvio Berlusconi a genuflexat în fața puterilor europene în urmă cu doi ani, semnând pactul fiscal. Dar haide, ce contează? Memoria – spre deosebire de farse – nu a fost niciodată punctul forte al Cavalerului.
După discursul de ieri de la Palazzo dei Congressi din Roma în care Berlusconi a recunoscut divorțul lui Alfano și cu care a încercat să relanseze Forza Italia, cel puțin patru puncte sunt foarte clare:
1) Berlusconi a decis să facă din lupta împotriva euro și antieuropeanismului său calul de luptă pentru următoarele alegeri europene, pentru care se gândește să se prezinte el însuși ca candidat - dacă este necesar din străinătate - pentru a ocoli constrângerile pe care hotărârile judecătorești și efectele legii Severino îi pun viabilitatea politică;
2) în domeniul luptei împotriva monedei euro și antieuropeanismului, diferențele dintre Berlusconi și Beppe Grillo (însălarea comedianului cu privire la propunerea de a organiza un imposibil referendum antieuro este memorabilă) devin din ce în ce mai subtile și îi aduc pe cei doi lideri. mai aproape de populismele întregului Bătrân Continent;
3) tocmai pe euro și pe Europa decalajele dintre Berlusconi și Alfano sunt enorme, dar scindarea vicepremierului ar trebui, din acest punct de vedere, să consolideze politica pro-europeană a guvernului Letta;
4) Ofensiva antieuropeană a lui Berlusconi (Grillo și Lega) ar trebui să-l determine pe Enrico Letta să rupă orice ezitare și să accepte sugestiile fostului președinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, de a-și uni forțele cu Franța și Spania și să lovească masa de către doamna Merkel. pentru a anula o austeritate unidirecțională care nu are nimic de-a face cu rigoarea necesară, dar care ciugulește din răsputeri fiecare semn timid de redresare.
Este prea devreme pentru a evalua toate efectele diviziunii de centru-dreapta, dar cu siguranță pe pământ european se deschide de acum înainte în Italia o luptă la lumina soarelui între cei care – împreună cu dreapta și extrema- populismele de stânga de pe tot continentul – neagă euro și Europa și cei care își doresc Europa, dar profund diferiți de cea pe care o cunoaștem și, tocmai din acest motiv, se întreabă cum să facem moneda unică sustenabilă și cum să schimbăm regulile de la Maastricht.
