Banii din Planul de redresare vor fi folosiți pentru repornirea economiei, iar într-o primă fază (încă pandemie) o direcție și totodată o prezență a Statului pare necesară și corectă, prin investiții publice puternice în special pentru infrastructură și tranziții energetice și digitale. Dar în ce măsură este clar că acesta este cazul, cât va dura și în ce moduri? Acest lucru este menționat în Festivalul de economie din Trento, al cărui titlu este tocmai „Întoarcerea statului: afaceri, comunități, instituții” (legi intervista către directorul științific Tito Boeri). Pornind de la ideile oferite de cea mai recentă carte a lui Franco Debenedetti, „Realizarea de profit: etica în afaceri”, despre aceste probleme a vorbit și fostul lider de sindicat și acum politician reformist Marco Bentivogli, subliniind necesitatea unui stat care să fie mai mult „avocator” și „facilitator” decât un actor real în a face afaceri.
„Italia câștigă provocarea redresării și inovării dacă sectorul public și cel privat lucrează împreună. Totuși, trebuie să ne lipsim de statul antreprenorial în sens strict: îmi imaginez rolul statului în viitorul apropiat mai degrabă ca o platformă teritorială, cu rol de legătură și de facilitator”, spune Bentivogli. Prin urmare, este inevitabilă referirea la diferitele mari salvari publice și la rolul CDP, care a intrat în ultimii ani în capitalul multor companii importante și care în schimb ar trebui acum să schimbe vitezele, după răsturnarea la vârf dorită de premierul Mario. Draghi. „Acum este cazul Ilva, dar să ne amintim de Italsider, care a fost 100% public și a expus de 25 de ori mai mult la poluare. Și mai mult, ne-a lăsat 4 miliarde de datorii. Nu cunosc un exemplu pozitiv de salvare publică, iar problema este mecanismul: se creează newco-uri fictive ale căror rezultate nu sunt apoi verificate. In schimb Intervenția CDP ar trebui să fie temporară, tranzitorie și mai ales selectivă, pentru a evita subrogarea rolului băncilor și riscul risipirii resurselor publice”.
„Statul nu poate rezolva totul e am văzut deja asta cu IRI: odată cu sfârșitul acelei faze de intervenție publică, compania privată nu a putut să se impună tocmai pentru că publicul fusese prea prezent”, adaugă Bentivogli. Pe lângă faptul, și acest lucru este specificat mai bine de către autorul cărții, fostul CEO al Olivetti Franco Debenedetti, că „unde este prea mult Stat, concurența scade și deci competitivitatea afacerilor. Statul are la dispoziție resurse practic infinite și nimeni nu ar îndrăzni să inoveze pentru a-l contesta în anumite sectoare. Iată de ce statul trebuie să fie un regulator și nu un actor”. În ceea ce privește rolul CDP, Bentivogli este clar: „Uneori predomină o considerație prea negativă sau prea pozitivă a participării statului la economie. În Italia aș spune prea pozitiv, în schimb am văzut de exemplu cu vaccinul Reithera, pe care în ciuda bunelor intenții nu am reușit să-l producem din bani publici. CDP a intervenit în toate sectoarele posibile în ultimii ani: dar suntem siguri că avem manageri publici atât de capabili în toate aceste domenii? Ca sindicalist, am întâlnit foarte puțini dintre ei”.
„Prea multe planuri de salvare – continuă fondatorul rețelei politice Base Italia – nu sunt bune și rezultatele companiilor în care s-a investit ar trebui monitorizate, așa cum se face în altă parte. Când Sergio Marchionne a fuzionat cu Chrysler, a rambursat în avans fondurile împrumutate de administrația americană și a contabilizat toată activitatea”. O altă diferență cu alte țări este siguranța la locul de muncă: „În SUA – a spus fostul secretar general al Fim Cisl – au înțeles că nesiguranța costă mai mult decât securitatea. O companie nesigură este, de asemenea, mai puțin inovatoare și, în consecință, poluează și mai mult. Siguranța, inovația și sustenabilitatea sunt strâns legate și, din păcate, statul sta adesea în calea inovației tocmai pentru că tinde să ajute vechea companie, care nu inovează (și din acest motiv are nevoie de ajutor), ajungând să se arunce în detrimentul ecosistemelor inovatoare care chiar și în Italia încearcă să se nască, mai ales în rândul IMM-urilor”.
În fine, pe tema prezentată de carte: este prima sarcină a companiei să facă profit? „Profitul este fundația, fără asta compania nu va rezista”, răspunde Bentivogli. „Dar cred și, așa cum a susținut Olivetti, că compania trebuie să aibă alte scopuri, trebuie să readucă valoare teritoriului și comunității. Luați în considerare, de exemplu, faptul că tehnologia șterge locuri de muncă repetitive lăsând loc celor cu conținut cognitiv ridicat. In zilele noastre in fabrici bratele sunt folosite din ce in ce mai putin iar capul din ce in ce mai mult. Tocmai de aceea este nevoie de o revoluție culturală”.
