BCE singură nu poate face minuni, avem nevoie de o intervenție tangibilă a guvernelor individuale prin investiții publice care revitalizează economia statelor individuale. Acesta este rezumatul celui mai recent raport al Ref, centrul de cercetare economică și financiară din Milano. Zona euro se dezvoltă lent de doi ani și perspectivele de viitor sunt din ce în ce mai incerte, în timp ce politica economică dusă în ultimii ani a avut un singur protagonist: Mario Draghi, fost guvernator al Băncii Centrale Europene timp de o lună.
„Guvernele au făcut puțin, parțial pentru că le lipsește spațiul fiscal pentru a susține cererea și, parțial, pentru că (puține) țări care ar putea adopta măsuri expansioniste nu par dispuse să facă acest lucru. Cu toate acestea, chiar de la BCE mesajul a fost clar: politica monetară a dat totul și fără ajutorul guvernelor s-ar putea să nu poată crește cererea și să readucă așteptările inflaționiste aproape de ținte”, explică cercetarea ref.
Practic, în fiecare conferință de presă susținută între 2011 și 2019, Mario Draghi a repetat același lucru: „Guvernele trebuie să-și facă partea lor”. O mantra care a ramas neauzita pana astazi si a devenit subiectul unei dezbateri care a implicat nu doar masurile ce urmeaza a fi puse in aplicare, ci si „posibila revizuire a regulilor pentru a largi spatiile pentru masuri expansive chiar si in tarile care in prezent nu au marjele pentru măsurile discreționare”.
Printre ipotezele din domeniu se numără și regula de aur, regula bugetara conform careia investitiile publice pot fi separate de calculul deficitului in scopul respectarii pactului de stabilitate intre statele membre ale Uniunii Europene. Aplicarea regulii de aur face posibilă impulsionarea investițiilor publice „care în ultimii ani au fost mai afectate de dificultățile bugetelor publice și de preferința guvernelor pentru cheltuielile curente”, continuă cercetarea.
Și în Italia ar trebui să putem reactiva mașina investițiilor publice – comentarii Ref – Obiectivul pe termen scurt de susținere a cererii agregate și oportunitatea de a finanța investiții la dobânzi foarte mici nu trebuie să ne facă totuși să pierdem din vedere nevoia primordială care este de a asigura țării o infrastructură adecvată. Productivitatea capitalului public este legată de complementaritatea față de capitalul privat. Capacitatea de a selecta proiecte de investiții, de a le finaliza într-un timp rezonabil și fără creșteri necorespunzătoare de costuri este fundamentală”.
