BRUXELLES – Europa așteaptă măsurile anti-criză ale Italiei. În ajunul unui Consiliu European care va trebui să ia decizii cruciale care nu mai pot fi amânate pentru stabilitatea financiară și monetară, privim cu îngrijorare țara noastră și un guvern care pare să fie în dificultate. „Așteptăm ca Italia să-și pună măsurile pe masă”, au declarat Pia Ahrenkilde-Hansens și Amadeu Altafaj, purtători de cuvânt ai președintelui Comisiei Europene, Josè Manuel Barroso, și ai comisarului european pentru afaceri economice și monetare, Olli. Rehn Se așteaptă ca mâine „Berlusconi să spună ce măsuri intenționează să adopte”.
Între timp, în incertitudinea care însoțește aceste ore, de la Bruxelles încearcă să dea dovadă de securitate: „Președintele (Barroso, n.red.) este convins că Italia va răspunde” solicitărilor, a subliniat Ahrenkilde-Hansen, și pentru că „Italia și guvernul italian a dat dovadă de hotărâre în a dori să accelereze reformele”. Momentan însă, gurile sunt închise în vederea întâlnirii delicate de mâine. Pentru cei care întreabă dacă Europa are deja instrumentele pentru a răspunde în cazul în care Italia se prezintă cu mâinile goale, răspunsul este prudent. „Așteptăm, nu se poate spune nimic în acest moment”, au răspuns Ahrenkilde-Hansen și Altafaj. Totuși, acesta din urmă a ținut să sublinieze că Italia nu a suferit „nicio umilință”.
Solicitarea măsurilor anticriză, a amintit el, „depinde de guvernarea Uniunii Europene”, alcătuită din „disciplină în materie fiscală și integrare”. Prin urmare, au subliniat împreună Pia Ahrenkilde-Hansens și Amadeu Altafaj, Comisia „nu a lansat nicio provocare”, nici nu a dorit să submineze în vreun fel suveranitatea Italiei. Pur și simplu „avem 27 de țări suverane care sunt de acord să sporească supravegherea și integrarea politicii economice comune”, iar în această perspectivă Italia „trebuie să adopte toate măsurile necesare” pentru a face față crizei și pentru a „stabiliza euro”.
Italiei, au adăugat purtătorii de cuvânt ai lui Barroso și Rehn, i se cere așadar „un pachet de politici macroeconomice”, care să privească dincolo de doar controlul cheltuielilor publice. „Austeritatea – au subliniat Ahrenkilde-Hansen și Altafaj – de la sine nu rezolvă problemele”. Prin urmare, „împreună cu consolidarea bugetară sunt necesare reforme structurale, iar cele două lucruri trebuie să meargă mână în mână”.
