„După decenii de integrare economică și financiară rapidă, trăim acum într-o lume extrem de interconectată. Acolo globalizarea a crescut fluxurile internaționale de bunuri, servicii și capital, precum și cele de oameni, idei, cunoștințe și informații. A contribuit la promovarea creșterii durabile și la reducerea sărăciei la scară globală. Unii dintre factorii care l-au determinat, însă, par să revină astăzi în discuție”. Cu aceste cuvinte începe intervenția directorului general al Băncii Italiei Luigi Federico Signorini, la întâlnirea „Geopolitica, geodemografia și lumea de mâine” – Polul Universitar de Științe Sociale din Florența, în care explică evoluția acestui proces din punctul de vedere al economistului indicând, sau cel puțin într-o încercare de a face deci, riscurile prezentului și perspectivele de mâine.
Evoluția globalizării
„De multă vreme cel mai mare integrare economică a fost însoțită de o îmbunătățire a relațiilor politice și diplomatice dintre țări, întărind credința larg răspândită că tocmai aceste interdependențe ar fi contribuit la menținerea păcii și la crearea condițiilor potrivite pentru o dezvoltare comună – a continuat Signorini -. Îmbunătățirea relațiilor diplomatice dintre China și Occident după ascensiunea lui Deng Xiaoping la putere și normalizarea relațiilor cu țările fostului bloc sovietic după căderea socialismului real au fost, de asemenea, elemente decisive în procesul de integrare economică”.
Recent, explică CEO-ul Bankitalia, cursa către integrare și-a pierdut din avânt. „În țările avansate există o narațiune mai răspândită conform căreia globalizarea se află la originea a incetineste a creşterii ţărilor înseşi şi a unei ascuţiri a inegalităților; economia mondială a început să fie percepută din ce în ce mai mult ca un domeniu de concurență, în care țările avansate sunt descrise ca învinși, și mai puțin ca un vector de bunăstare mai mare pentru toți. În unele țări emergente, creșterea economică nu a fost însoțită de o consolidare a drepturilor omului și a democrației, așa cum probabil se spera în Occident. Odată cu slăbirea cadrului politic care o favorizase și, probabil, dispărând unii dintre factorii care o acceleraseră în deceniile precedente, același globalizarea economică a început să încetinească”.
Pandemia și războiul pun modelul globalizării în criză
Preocupările, care fuseseră deja alimentate de repercusiunile crizei financiare din 2008, au devenit mai evidente în ultimii ani. "Acolo pandemie a anului 2020 părea să submineze mecanismele pe care s-a bazat globalizarea, evidențiind potențiala fragilitate fizică a fluxurilor de mărfuri pe distanțe lungi”. In timp ce război în Ucraina în 2022 „a pus sub semnul întrebării principiul coexistenței pașnice între națiuni în cadrul granițelor recunoscute la nivel internațional, evidențiind riscurile politico-strategice și alimentând în multe țări angoasa dependenței și căutarea autosuficienței în medii „prietenoase””.
Deci, elemente de fragmentare încep să fie perceptibile pentru directorul general al Via Nazionale, care subliniază: „Potrivit Fondului Monetar Internațional, introducerea unor restricții masive asupra comerțului cu bunuri și servicii ar putea duce la pierderi de până la 7% din PIB-ul mondial. Nu știm încă dacă schimbările induse de război vor fi mai durabile decât cele care au urmat pandemiei, dar riscul nu trebuie subestimat”.
Deci ce să fac?
Signorini indică căile viabile. „Este în orice caz de sperat că, la scară globală, protecția intereselor naționale va evita traducerea în protecţionism războaie comerciale și comerciale nediscriminate. A te bloca strict în granițele naționale (sau, pentru noi, europene) nu este doar costisitor; probabil că este imposibil. Putin resorarea poate că va avea loc, dar este îndoielnic că acest proces va schimba radical diviziunea internațională a muncii, având în vedere investițiile uriașe din trecut și conectivitatea extraordinară care caracterizează lumea de astăzi”.
Alternativa? „Cel friendshoring, adică limitarea lanțurilor valorice la țările considerate prietenoase, poate fi fezabilă; dar se ciocnește cu greutatea investițiilor scufundate din trecut, cu distribuția fizică a resurselor naturale și cu dificultatea de a stabili o dată pentru totdeauna cine face parte din grupul de încredere și cine nu. În special, menținerea integrării comerciale între țările avansate nu pare a fi o perspectivă suficientă în contextul actual. Printre altele, G7 nu mai are ponderea economică predominantă de acum câteva decenii. Este greu de imaginat că G7 își construiește viitorul într-o izolare crescândă, cu excepția unor circumstanțe extreme.”
Noua cale a globalizării: sunt necesare bunăvoință, raționalitate și previziune
„Cred că este recomandabil să lucrăm pentru a menține, în măsura în care considerentele politice și strategice mai generale o permit, canale de cooperare economică deschis nu numai cu țările care împărtășesc valorile fondatoare ale democrațiilor occidentale, ci și cu toate cele care, deși diferite în aspecte mai mult sau mai puțin importante, demonstrează în practică dorința de a interacționa la nivel internațional pe baza unui set minim de coexistență și principiul rezolvării pașnice a conflictelor”, a continuat Signorini concluzând: „Așa cum a sugerat Raghuram Rajan, ar trebui să lucrăm pentru a crea spații sigure în care țările, deși cu valori și sisteme diferite, să poată interacționa indiferent de politicile interne respective sau tensiunile internaționale. . Acolo provocareRepet, este greu. Dacă câștigarea este în interesul tuturor, cu siguranță nu numai de o parte sunt necesare bunăvoință, raționalitate și previziune.”
