Metafora din 2013, care o înlocuiește pe cea mai de rău augur a „frunzelor moarte de toamnă” folosită cu un an mai devreme, este a unui bărbat care merge precar pe o frânghie, grăbit să o acopere repede pentru a nu cădea peste prăpastie. Economia lombardă, care reprezintă peste o cincime din PIB-ul național (și o valoare și mai mare în ceea ce privește articolele importante precum banca și exporturile), continuă să se lupte, riscă în continuare să scadă, dar face tot posibilul pentru a se orienta spre o redresare lentă.
Calea, după cum reiese din raportul anual privind economiile regionale prezentat astăzi de Banca Italiei la Milano, este încă lungă și până în prezent, analizând 2012 și începutul lui 2013, încă caracterizat mai mult prin umbre decât prin lumini. „Nu există nicio recuperare în anul curent – explică el pragmatic Giuseppe Sopranzetti, director general al Bankitalia din Lombardia – și singurele date pozitive ale economiei reale, care ne permit să vedem paharul pe jumătate plin chiar dacă și acesta a încetinit, este cea a exporturilor, care continuă să susțină activitatea regiunii”.
În timp ce de fapt producția industrială scade (în special a întreprinderilor mici, după saltul iluzoriu de la sfârșitul anului 2012), creditul acordat întreprinderilor și gospodăriilor continuă să se restrângă, sectorul construcțiilor se prăbușește (-5,7%, -0,6% în 2011), falimentele în afaceri aproape s-au dublat față de 2008, ocuparea forței de muncă este stabilă, dar șomajul este în scădere bruscă (-7,9% în trimestrul IV 2012, -8,7% în primul trimestru 2013) din cauza ofertei mai mari de forță de muncă, serviciile și inovația țin, dar pierd teren, singurul element care continuă să tragă locomotiva Italiei sunt exporturile.
Cu toate acestea, acestea, la rândul lor, și pentru prima dată de la începutul recesiunii, încetinesc semnificativ și, mai ales, sunt salvate numai și exclusiv de cererea din țările din afara UE: în 2011 schimburile de mărfuri cu străinătate au crescut cu 10,8%, în 2012 cu doar 3,7%, și mai mult cu semn negativ în ultima parte a anului. Exporturile către UE au scăzut cu 1,4% față de 2011, în principal afectate de scăderile înregistrate în Germania și Franța (pe de altă parte, acestea cresc în țările din afara monedei unice), în timp ce vânzările în țări din afara Uniunii au crescut cu 10,1%, determinată în principal de Statele Unite (aproape dublat față de 2011) și Elveția. Japonia stabilă, în timp ce sosesc semnale nu prea încurajatoare de pe piaţa înfloritoare Bric: Vânzările de mărfuri în Rusia și Brazilia au crescut cu 5,7 și 1,9%, dar în China și India au scăzut pentru prima dată cu 6 și 3,3%.
Dat și mai îngrijorător dacă crezi asta exporturile de mărfuri în afara Europei reprezintă acum aproape jumătate din totalul regional. Pe de altă parte, sunt mai liniștitoare datele privind schimbul de servicii pentru afaceri, care în Italia continuă să crească chiar dacă sunt încă departe de cel de mărfuri și comparativ cu media concurenților europeni: în Lombardia, în medie 2009-2011, exporturile de servicii pentru afaceri au fost de 40,3% din cele italiene, aproape dublul ponderii regiunii asupra PIB-ului național în aceeași perioadă (21%), iar de asemenea incidența acestora asupra PIB-ului regional este cu mult peste valorile medii naționale (3,9% față de 2%).
Și dacă economia reală se luptă să se redreseze, activitatea bancară nu merge mai bine: coincid cu tensiunile care au caracterizat piețele datoriilor suverane și cu slăbiciunea activității economice, la sfârșitul anului 2011 creditele bancare acordate clienților lombardi au început să încetinească, până când s-au contractat începând cu octombrie 2012 (ultimele date pentru martie vorbesc de o -1,2%). În primele luni ale anului 2013 – pentru prima dată de la criza financiară din 2008-09 – împrumuturile bancare acordate gospodăriilor au scăzut consumatorii din regiune (-0,1% în martie, 0,4% în 2012), dar este și mai rău pentru afaceri: după o creștere de 2% în 2011, în 2012 creditul acordat de bănci și companii financiare sectorului productiv a scăzut cu 3,1% (tendință confirmată în 2013).
Noutatea, însă, este că se raportează reducerea, deși mai limitată, și pentru companiile considerate solide din punct de vedere financiar. Singurul fapt care poate arăta paharul ca pe jumătate plin, la fel ca exporturile în economia reală, este cel al colectării și al economiilor: Finanțarea cu amănuntul de la clienții rezidenți în regiune a înregistrat o revenire progresivă în cursul anului 2012 (+7,2% în 2012; -0,3% în 2011). Această tendință a fost influențată atât de dinamica depozitele, au crescut cu 8,3%, și cel al obligațiunilor bancare, care a crescut cu 4,8%. În primul trimestru al anului curent, finanțarea totală a continuat să crească (4,2% în martie), susținută de extinderea depozitelor clienților (7,8%). Economiile financiare ale gospodăriilor consumatorilor investite în valori mobiliare și deținute în custodie la bănci au crescut ușor (2% în 2012), după scăderea înregistrată în 2011.
Mai multe umbre decât lumini, așadar, dar încă o dată confirmarea că nicio regiune precum Lombardia nu este capabilă să remorcheze Italia: „Trebuie remarcat - a spus din nou Sopranzetti - aptitudinea antreprenorială cu care a fost posibilă menținerea exporului în picioaret. Într-un context de criză internațională, cu cerere internă și cu piața europeană în colaps, antreprenorii din Lombardia s-au priceput să găsească acest colac de salvare”. Va fi suficient să nu cădem în râpă?
