Titlul nu trebuie să pară un joc de cuvinte, dat fiind că această clasificare este din ce în ce mai folosită pentru a interpreta schimbările care au loc în industria creditului și financiar, în raport cu care se prevede o articulare mai complexă a componentelor sale.
Tema generală este aceea a dezintermediere care, mai ales în sisteme precum cel englez, își dorește bănci comerciale mari supuse deja provocărilor inovației financiare și a noilor concurenți. Dar problema este destinată să preocupe toate sistemele, în condițiile în care mănușa concurenței este aruncată la toată lumea ca urmare a inovației tehnologic-financiare, a intrării pe piața serviciilor bancare a rețelelor sociale și a platformelor de comerț electronic, a strategiilor comerciale bazate pe centralitatea clientului, precum și reglementarea angajată să încadreze evoluția în curs, inclusiv prin legitimitatea noilor operatori.
Aici, dezintermedierea trebuie să se ocupe și de încrederea redusă a economisitorilor în bănci care s-a manifestat recent prin:
a) transferul depozitelor de la băncile locale, afectate de criză, către cele mai mari și mai solide și către Bancoposta,
b) preferința pentru lichiditatea deținută în conturile curente, chiar dacă neprofitabilă, ceea ce crește riscul de volatilitate a finanțării;
c) deținerea de numerar în cutii de valori, la adăpost nu doar de impozitare și de folosirea urmăribilă a acestuia, ci și de riscurile de recapire interna.
Cu speranța că se va deschide o fază de îmbunătățire a percepției asupra stabilității sistemului după intervenția publică vizibilă în sprijinul celor mai critice situații bancare și succesul majorării importante de capital a celei de-a doua bănci ca mărime din țară, este necesar pentru a înțelege dacă există posibilitatea de a crea un sistem mai puțin centrat pe bancă, favorizând o diferențiere mai accentuată a ofertei de servicii financiare, inclusiv prin dezvoltarea activităților intermediarilor nebancari specializați.
Aceștia sunt operatorii la care se face referire prin expresii precum nu bănci, aproape bănci sau bănci din umbră, care nu au posibilitatea de a opera în rundă în intermediere de credit, financiar și servicii conexe, întrucât sunt împiedicați să colecteze economii de la public, dar care pot contribui în mod legitim la satisfacerea nevoilor specifice ale întreprinderilor și gospodăriilor, într-un mod inovativ și transparență adecvată. Societățile de administrare a activelor, SIM-urile și, în legătură cu activitățile financiare, companiile de asigurări trebuie să fie și ele incluse printre non-bancare.
În ceea ce privește o mare parte a acestui segment, a fost realizat recent o revizuire majoră a reglementărilor, prin înființarea unui nou registru al operatorilor enumerați la articolul 106 din Legea consolidată a sectorului bancar și introducerea unor metode de supraveghere mai stricte. Operatorii interesați aparțin categoriilor de trusturi de garantare, intermediari financiari de credit (împrumuturi de consum, împrumuturi garantate cu salarii, emisiune de garanții, leasing și factoring) și societăți fiduciare (rubrica de active).
Tabloul celor mai recente inovații normative este completat de înființarea la Ministerul Economiei a registrului brokerilor și agenților de credit în activități financiare și pentru servicii de plată (Registrul OAM), prevederile privind instituțiile de plată și bani și cele privind microcreditul. , în timp ce modalitățile de acces și ieșire din piața SIM și SGR sunt considerate mature de lege. Începând de anul viitor, pot fi autorizați noi operatori, în temeiul celei de-a doua directive europene privind serviciile de plată, care vor schimba profund relația dintre bănci și clienții acestora.
Odată ce întregul sector a devenit mai fiabil, prin reglementarea bazată pe risc și prin principiul echivalenței reglementărilor, trebuie să ne întrebăm care sunt condițiile pentru ca acești intermediari să joace un rol mai important decât în prezent.
Într-adevăr, după cum reiese din o lucrare recentă a unor oameni de știință ai Băncii Italiei dedicat băncilor din umbră (Shadow banking din umbră: intermedierea non-bancară și cadrul de reglementare italian, C. Gola et al., februarie 2017), dacă pe de o parte obiectivul monitorizării subiecților individuali, pe baza criteriului „aceleași riscuri, aceleași reguli ca băncile” duce la o supraveghere „puternică”, pe de altă parte, aproape apartenenţa totală a acestor operatori specializaţi în grupuri bancare subordonează dezvoltarea acestora strategiilor companiilor-mamă respective. Cert este că ponderea acestor activități asupra intermedierii globale este destul de limitată, iar cea a intermediarilor financiari independenți este cu atât mai redusă.
Activele totale ale băncilor nebancare sunt de fapt egale cu aproximativ 60% din PIB (cu predominanța absolută a celor de gestiune a activelor), în timp ce cele ale băncilor depășesc de două ori PIB-ul propriu-zis.
Trebuie deci să înțelegem dacă segmentul în ansamblu are oportunități reale de creștere, de exemplu prin investigarea relațiilor care s-ar putea stabili între intermediari specializați, care nu aparțin unor grupuri bancare.
Cerința lipsă a consorții, instituții de credit, companii de leasing și factoring, SIM și companii minore de asigurări se referă în principal la servicii de natură bănească, la acordarea de împrumuturi, încasarea ratelor sau primelor, plata daunelor, efectuarea de tranzacții bănești auxiliare principalelor activități. Serviciile de plată par a fi adevăratul factor favorizant pentru orice inovație în domeniul financiar și comercial, prin care aceste nevoi pot fi satisfăcute cu produse de la instituții și ele specializate, ca alternativă la contul curent bancar. Exemplul este contul de plăți, un instrument european care poate fi plasat de instituțiile de plată și monedă electronică.
În cele mai avansate versiuni, permite efectuarea tuturor tipurilor de încasări și plăți, cu respectarea deplină a standardelor SEPA, putând fi mobilizat folosind carduri de debit și credit din circuite private și internaționale, platforme de internet banking și telefonie mobilă. În plus, în contul de plăți se aplică prețuri mai mici și mai transparente decât contul curent (nu există efecte valutare și comisioane care nu sunt strict legate de serviciile oferite). La aceasta se adaugă posibilitatea asocierii stimulentelor pe bază de utilizare și faptul că este practic scutită de taxa de timbru.
Metodele de gestionare a relațiilor de parteneriat între intermediarii nebancari pot fi de natură contractuală, inclusiv multilaterală, folosind așa-numitul contract de rețea, care, introdus în sistemul juridic italian în 2009, urmărește să încurajeze atât capacitatea de inovare, cât și eficiența companiile participante.
Il Contract de retea de fapt, se pretează la dezvoltarea unor forme de colaborare orizontală, cu respectarea autonomiei antreprenoriale și a specializărilor fiecărui intermediar participant, pentru a gestiona servicii necompetitive, care să fie oferite clienților în comun, de exemplu prin cuplarea plății unui împrumut sau plata recurentă a primelor poliței de asigurare într-un cont de plăți.
Datorită acestui contract, pot fi urmărite și obiective de eficiență operațională, prin alegeri comune pentru achiziționarea de servicii IT și profesionale, pentru selecția și pregătirea personalului, managementul rețelelor de distribuție și posibilitatea extinderii activităților la platformele în curs de dezvoltare de creditare directă. , crowdfunding și comerț electronic.
În ultimă instanță, valoarea unui contract de rețea este de natură strategică, întrucât presupune un proiect comun care vizează gestionarea a ceva nou pentru nebanci și pentru piață, până la punctul de a reprezenta o alternativă eficientă la modelele de afaceri mai tradiționale. În opinia noastră, ar fi deosebit de potrivit ca acest sector să genereze o scară minimă de producție și să creeze economii de anvergură, reproiectând o ofertă mai puțin dispersată. Ar trebui avută în vedere și perspectiva creșterii așa-numitelor comunități Smart, în care oferta către cetățean a unei pluralități de servicii digitale pleacă tocmai de la inovarea în servicii financiare și de plată.
Reciproc, ar beneficia și el industria plăților care, în ciuda faptului că are un câmp deschis dat fiind înapoierea țării, se luptă, cu metodele comerciale urmate până în prezent, să dea semne de redresare a decalajului care o desparte de concurenții noștri: în timp ce PIB-ul italian cântărește pe totalul european. cu 12%, în alte plăți decât în numerar, cota noastră nu depășește 4%. Avantajul instituțiilor de plată și Imel ar putea fi dat de posibilitatea de a utiliza rețelele de vânzări deja active în zonă aparținând companiilor de credit de consum, creditelor garantate cu salarii, consorțiilor și SIM-urilor pentru o plasare mai eficientă a produselor lor.
La cinci ani de la nașterea primilor operatori specializați, contextul ar părea de asemenea favorabil fuziunilor printre cele de dimensiuni mai reduse și intrarea pe piață a subiecților naționali de pondere mai mare care operează în GDO, în telefonie, în servicii de autostrăzi și așa mai departe. O structură mai robustă a acestor bănci nebancare ar putea contracara, cel puțin parțial, marile platforme internaționale care se îndepărtează rapid de la comerțul electronic către activități mai tipic bancare.
Concluzia este că există spaţiu pentru o activitate financiară promovată de alte părţi decât băncile care ar putea parcurge și drumurile deschise de fintech, făcând pârghie pe exploatarea avantajelor competitive care decurg din structuri organizaționale mai flexibile decât cele bancare.
O atenție sporită acordată riscurilor reputaționale ar trebui, de asemenea, să-i conducă pe acești intermediari la ainformatii de piata calitate superioară și aderarea deplină la mediul de conformitate cu reglementările.
cât despre riscuri generale, acestea au, fără îndoială, o valoare sistemică mai mică decât băncile, în condițiile în care, după cum s-a menționat, acești operatori nu încasează economii de la public, motiv pentru care o ajustare atentă a reglementării în numele principiului proporționalității reprezintă un factor care nu să fie puțin pentru decolarea lor efectivă, la egalitate cu o inovație practicabilă și cu costuri reduse, precum cea a propunerilor ilustrate mai jos.
