În rapoartele recente ale autorităților de supraveghere, monetare și financiare, se constată o ușoară îmbunătățire a unor indicatori macroeconomici (ultimele date pentru zona euro indică o creștere a PIB pe o bază anuală aproape de 1%) chiar dacă contextul general rămâne caracterizat de creștere scăzută, inflație redusă (de la începutul anului 2013 este sub 2%, iar în septembrie 2015 se situa la -0,1%) și rate ale pieței monetare și financiare aproape de zero.
Înregistrăm de ceva vreme această situație și cum, în ceea ce privește efectele asupra piețelor bancare, dovezile arată o scădere continuă a creditelor bancare (pentru țările euro în luna august s-a înregistrat o creștere modestă de doar 1%), cel mai parte profitabilă a afacerii de brokeraj bancar. Conform celor mai recente date ale BCE, indicatorul compozit al costului îndatorării a scăzut în anul încheiat în august 2015 cu mai mult de jumătate de punct: de la 2,7 la 2,1.
Acum, o astfel de fotografie pare să sugereze mai degrabă evenimente de natură structurală decât variații ciclice și ridică întrebări cu privire la sustenabilitatea și rentabilitatea viitoare a băncilor.
Cu rate ale dobânzii foarte scăzute, mai degrabă decât să impunem împrumuturi, ar fi important să dezvoltăm masiv serviciile bancare și în special plățile electronice, valorificând cel mai bine SEPA, cea mai recentă inovație împreună cu Uniunea bancară pe care ne-o oferă Europa. Pe acest front, din păcate, pe baza celor mai recente date făcute publice la mijlocul lunii octombrie pentru anul 2014 de către Banca Centrală Europeană (vezi comunicatul de presă din 15 octombrie 2015), băncile italiene au mult de recuperat având în vedere că pentru plățile electronice ( banca transferuri, debituri și carduri) suntem puțin în spatele lumii occidentale și în special al țărilor europene. În 2014 în Italia numărul total de tranzacții de plată cu amănuntul nu a ajuns la 5 miliarde în timp ce în Germania era aproape de 18 miliarde, în Franța 19 și în Regatul Unit a fost de peste 21 miliarde; chiar și în Spania operațiunile au fost mai mari și au depășit 6 miliarde.
Totuși, și în Italia sunt în curs de desfășurare schimbări importante în structura financiară care probabil se dezvoltă tocmai pentru a face față scăderii ratelor dobânzilor care probabil va dura încă mult timp. Sunt două direcții pe care acum le voi evidenția și care merg mai degrabă în direcția dezvoltării serviciilor financiare decât a activităților de intermediere.
Prima se referă la intrarea în Piazza Affari a Poste Italiane concomitent cu lansarea unui plan industrial pe termen mediu în care iese la iveală transformarea companiei într-o infrastructură strategică pentru modernizarea țării. Proiectul se concentrează pe trei domenii de afaceri (poștă și colete, servicii financiare și servicii de asigurări) și îi încredințează Poste Italiane sarcina de a însoți cetățenii, întreprinderile și administrația publică în tranziția către economia digitală.
Aproape în același timp, trei mari cooperative din raionul Adriatic au creat Coop Alleanza 3.0 care, cu o cifră de afaceri de aproximativ 5 miliarde, este cea mai mare cooperativă de servicii din Europa. Alleanza își propune să se concentreze pe canalul web pentru a răspunde noilor nevoi ale celor aproape 3 milioane de membri ai săi: energie, asistență suplimentară de sănătate și asigurări sociale, asigurări și servicii financiare.
A doua direcție este un mozaic colorat și interesant de inițiative și proiecte noi care au în comun inovația și electronica, premise esențiale pentru a oferi operațiuni standardizate și de masă cu beneficii clare în ceea ce privește economiile de scară pentru contul de profit și pierdere.
Accentul de proiectare vine de la un număr variat de subiecte: de la noii intermediari (în primul rând instituții de plată care activează deocamdată pe piața înfloritoare a remitențelor migranților chiar dacă încep să se stabilească și în sectorul cardurilor), de la furnizorii de IT care cu potențialul lor tehnologic ia spațiu de piață departe de băncile înseși, de numeroasele bănci web de ultimă generație (Widiba, We bank etc.) și, în fundal, de marile rețele sociale cu propuneri inter-funcționale (e-payments și e -commerce) în așteptare sau în posesia unei licențe bancare (Google, PayPal, Amazon).
Cele două tendințe ale pieței au în comun ideea că banca și finanțele sunt astăzi un produs care poate fi vândut efectiv pe platforme tehnologice (gândiți-vă la SEPA, infrastructura poștală, circuitele globale VISA și Mastercard) și, prin urmare, utilizatorul trebuie doar să accesați unul dintre aceste circuite într-un mod simplu, eficient și convenabil, odată ce procedurile administrative rituale au fost finalizate.
Modelul de afaceri se schimbă radical: de la sucursala bancară necesară pentru a efectua tranzacții cu banca până la punctul de acces electronic (telefon mobil, PC sau altele) pentru cumpărarea de valori mobiliare, efectuarea plăților și încasarea sumelor de bani. Astăzi, garantarea proximității față de clienți prin băncile care acoperă teritoriul cu numeroase sucursale este o strategie în declin din cauza numeroaselor posibilități pe care tehnologia le rezervă clienților de a comunica în timp real cu omologii bancari și financiari.
În dezbaterea aprinsă pe care o poate urmări fiecare cititor în Italia cu privire la numeroasele cazuri de management defectuos al băncilor din ultima vreme, se acordă multă atenție, și poate pe bună dreptate, din partea jurnaliștilor, academicienilor și politicienilor asupra modului de reformare a unui anumit sector ( popular, bcc) sau un singur intermediar și asupra măsurilor de capital pentru ridicarea parametrilor impusi de autoritățile de control.
Dimpotrivă, se petrece mai puțin timp pentru a înțelege dacă o bancă, odată reorganizată cu măsuri ad-hoc, este apoi capabilă să dezvolte strategii similare celor pe care le-am indicat și care par să caracterizeze evoluția industriei bancare. Mai mult decât în trecut, succesul unei bănci depinde în mare măsură de modelul de afaceri pe care îl adoptă și pentru a avea succes acest model ar trebui să se bazeze pe tehnologie, tehnologia informației și tehnici digitale de identificare a clienților.
Poate că ar fi, de asemenea, util ca economisitorii (și numeroșii lor tutori: asociații de consumatori, educatori financiari și cadre universitare) să înceapă să se uite la aceste lucruri deoarece - așa cum ne amintește Banca Italiei în broșura „Ce schimbări în managementul crizelor bancare: noile reguli de rezolvare a crizelor bancare” – economisitorul trebuie să fie foarte atent și informat cu privire la riscurile operațiunilor pe care le desfășoară, având în vedere că poate suferi pierderi financiare.
Credibilitatea și soliditatea strategiilor de dezvoltare ar putea fi așadar un semnal bun de transmis tuturor de către acele bănci care vor avea încă un viitor în lume cu dobânzi zero.
