Mai puține volume de bilanț și mai multă intermediere. Planul Viola–Profumo lansat în această săptămână de Monte dei Paschi di Siena vizează o „transformare radicală a modului de a face banking”. Pe lângă reducerea costurilor, transformarea se bazează pe evoluția, în cuvintele lui Mps, „a modelului de intermediere, cu mai multe produse intermediate și mai puține active în bilanț, concentrându-se pe extinderea acordurilor de distribuție cu terți parteneri (credit de consum). , leasing), pe un impuls suplimentar pentru sectorul „bancassurance” și pe soluții inovatoare pentru sprijinirea lumii IMM-urilor (de exemplu, primul fond italian Minbond a fost lansat recent). O transformare care, notează institutul, „anticipează o schimbare care are loc în sectorul bancar”.
Federico Ghizzoni, CEO al Unicredit după lansarea Profumo, pare să fie și el de acord asupra acestui punct. „Creditul nu mai poate fi singurul produs pe care îl oferă o bancă”, a spus Ghizzoni, în aceeași zi în care consiliul de administrație al MP a aprobat planul, vorbind în cadrul unui workshop la Milano al asociației The ruling companies („Contribuția băncilor la revitalizarea şi creşterea Italiei). „De vină este și băncile – a mai spus Ghizzoni – că nu au dezvoltat suficiente alternative la credit, dar vedem că ceva s-a schimbat deja. În Europa, 53% din nevoile financiare ale companiilor au fost satisfăcute prin piețele de capital de datorii, în 2012 media fiind de 36%. Plecăm de la companii mari dar din ceea ce observăm că dezintermedierea va lua stăpânire și pe cele mijlocii și mici, grație miniobligațiunilor”.
Înăsprirea cerințelor de capital a declanșat o reducere a creditelor, ceea ce a făcut și mai evidentă problema unui sistem antreprenorial prea centrat pe bancă. Nu numai. Cu ratele dobânzilor la cel mai scăzut nivel, băncile câștigă puțin și nu au nicio comoditate în acordarea de împrumuturi, care absorb capitalul de reglementare și se pot transforma cu ușurință în împrumuturi neperformante. Iar afacerile, prea dependente de împrumuturile bancare, rămân fără oxigen. Un cerc vicios care afectează și perspectivele de creștere ale țării. Feriți-vă de clișee, avertizează totuși bancherii și consultanții.
„A spune că puțin credit generează criza este un loc comun – a spus Ghizzoni – Creditul reprezintă 50% din veniturile băncilor și 80% din riscuri, fără credit chiar și băncile sunt în dificultate”. Ignazio Rocco di Torrepadula, partener senior al grupului The Boston Consulting, urmează aceeași linie: „A spune că nu există creștere pentru că există o lipsă de credit este un clișeu. Adevărul este invers. Criza pe care o trăim a apărut la nivel global din excesul de credit, nu din lipsa acestuia”. Un studiu al firmei de consultanță a arătat că 70% din creditul bancar și financiar este utilizat de companiile stagnante (adică companiile cu o rată de creștere a veniturilor mai mică de 7%). „Datele – explică Ignazio Rocco di Torrepadula – sugerează o utilizare a creditului destinat în mare măsură conservării, pentru partea mai puțin dinamică și mai puțin sustenabilă a economiei”. Analizând companiile stagnante cu o probabilitate mare de default, studiul relevă că aceste companii reprezintă puțin peste 20% din veniturile eșantionului și singure absorb aproximativ jumătate din resursele de credit utilizate de întregul grup. „Extinderea creditului nu este motorul dezvoltării, cu atât mai puțin expansiunea creditului nediferențiat, sau mai rău, în sprijinul tuturor companiilor aflate în criză”, a precizat Ignazio Rocco di Torrepadula. Grupurile de companii identificate fiecare exprimă nevoi diferite de la credit pur, și diferite unele de altele (de la restructurare, la capital de risc, trecând printr-un sistem mai modern de reguli privind falimentul și crizele corporative). Ceea ce înseamnă pentru consultantul grupului Boston Consulting că este nevoie de mai mult decât credit pentru creștere. „Banca – explică el – este un intermediar de bani și va trebui să devină un intermediar de informații. De asemenea, trebuie să se transforme dintr-o bancă bazată pe relații într-o bancă bazată pe competențe. Ceea ce înseamnă că nu va mai trebui să fie un intermediar care folosește propriul bilanț ci un intermediar care folosește resurse care vin din altă parte, precum miniobligațiunile”.
„Cele cinci mii de companii bune din Italia certificate de Unioncamere (adică cu o bună capitalizare, prezență în străinătate și management valabil) nu au nevoie de credit. Ce oferă banca?” se întreabă Flavio Valeri, Deutsche Bank, CEO Deutsche Bank. Răspunsul se află în managerul de relații. „Că înțelege încotro merg afacerile companiei”, explică Valeri. O dimensiune care este nouă pentru bancă atât din punct de vedere al efortului infrastructural, cât și din punct de vedere al profilurilor profesionale. „În Italia nu găsim manageri de relații”, spune Valeri care pictează identikit: figuri care vorbesc engleză, sunt aproape de teritoriu și cunosc țări străine din afara Europei. Scenariul pe care Valeri îl prevede pentru bănci este o scindare în două în sistem. Vor fi institute care vor avea o poziționare absolut autohtonă, cu produse simple, fără abilitățile unui manager de relații, de exemplu, și care deci vor trebui să concureze la prețuri prin reducerea costurilor. Astăzi, explică Valeri, băncile italiene au un raport cost/venit de 70% în medie, dar vor trebui să călătorească la 40% în viitor. Apoi mai sunt băncile mai mari care vor trebui să fie prezente în multe țări și să poată face față cu totul în toate țările, de la rate la valute. „Și cine va trebui să înțeleagă – spune Valeri – cum să îmbine prezența locală în zonă cu această rețea internațională”. Revenirea în zona locală, la a fi aproape de client este un laitmotiv care afectează întregul sistem bancar italian. Până și Unicredit, un colos înainte de criză care s-a lansat în dimensiune internațională sub îndrumarea lui Profumo, odată cu schimbarea scenariului și venirea lui Ghizzoni, a inaugurat un sezon de regândire a logicilor organizaționale. „Revenind în Italia acum 3-4 ani am fost surprins – a spus Ghizzoni care a moștenit Piazza Cordusio de la Profumo, acum președinte al Mps – am găsit Unicredit puțin departe de teritoriu și de clientelă, abordarea folosind modele avansate crease o barieră. între bănci și afaceri. Am revenit să facem un pic mai simplu bancar, cei care sunt în contact cu firmele nu se pot schimba o dată la șase luni și este necesar să se acorde împuterniciri colegilor din zonă. În fine, nu mai este importantă doar relația bancă-companie, ci trebuie să înțelegem cum se mișcă lumea din jurul companiei, începând cu furnizorii, conceptul de lanț de aprovizionare trebuie să facă din ce în ce mai mult parte din deciziile băncii”.
