Banca proastă a Intesa Sanpaolo și Unicredit prinde contur. Astăzi, cele două grupuri bancare au oficializat memorandum-ul de înțelegere pentru a „dezvolta și implementa împreună o soluție inovatoare care vizează optimizarea performanței și maximizarea valorii unui portofoliu selectat de credite în curs de restructurare”. O soluție despre care se vorbește de ceva vreme și a cărei finalizare a fost anticipată aseară de Financial Times care notează că este „un exemplu rar de bănci europene care își unesc forțele cu unele dintre numeroasele fonduri de private equity și hedge fund prezente în sistemul financiar. al Bătrânului Continent în căutarea oportunităților de a lua active de la creditorii avizi de capital”.
Desigur, Unicredit și Intesa nu vor să audă de o adevărată bancă proastă: este un acord care vizează împrumuturi care nu s-au deteriorat încă fără intenția de a le ceda, care are ca scop readucerea la profitabilitate a companiilor în cauză, făcând uz de consultanță A&M este specializată în restructurare corporativă. De fapt, Alvarez & Marsal își leagă numele de restructurarea falimentului Lehman Brothers.
De când discuția a prins viață, datoriile neperformante ale sistemului bancar au crescut din nou la recordul de 162 de miliarde. Odată cu această operațiune, calea celor care favorizează soluțiile întreprinse de bănci individuale în ordine aleatorie și nu soluție sistemică pare să se consolideze. Cu toate acestea, acest proiect este și astăzi văzut de unii drept soluția preferată. Săptămâna trecută, directorul general adjunct al Bankitalia Luigi Federico Signorini, vorbind în Cameră, a raportat că Banca Italiei ar fi în favoarea implementării unor măsuri de anvergură mai generală”. „În chestiunea băncii proaste, mă refer la ceea ce a spus guvernatorul – a spus Signorini – un impact puternic asupra bilanțurilor băncilor de credite îndoielnice nu este pozitiv și modul de gestionare a acestor credite este foarte important. Salutăm inițiativele a numeroase bănci și nu am privi rău măsurile de natură mai generală”. Chiar și Abi, asociația comercială a băncilor, ar fi în favoarea unei soluții sistemice. De fapt, bancherii pun accentul mai ales pe „bani”. Pentru președintele ABI, Antonio Patuelli, „ar fi utilă o bancă proastă promovată de guvern, care să ofere, ca și în alte țări occidentale, niște resurse, sau niște stimulente fiscale”. El a spus-o în urmă cu câteva zile vorbind la emisiunea de radio Mix24, precizând că „Totuși, trebuie să evităm să creăm un bad bank bandwagon, sau o constrângere pentru alții, care este o suprastructură față de structurile existente”.
Riscul ca o soluție de sistem, oricât de dorită ar fi, să fie interpretată ca o treabă de asta se temea în urmă cu ceva timp pe Firstonline și de Adriano Bianchi, Managing Director al diviziei italiene a aceleiași companii de consultanță (A&M) care gestionează dosarul Intesa-Unicredit-Kkr. „A vorbi despre operațiuni de sistem – a spus el pentru Firstonline – nu trebuie însă să însemne garantarea supraviețuirii tuturor subiecților implicați (atât din partea creditorilor, cât și a debitorului) și asta, în Italia (țara Efim, a statului în lichidare de peste 30 de ani), nu este atât de evident. Ne confruntăm, așadar, cu două nevoi contrastante și greu compatibile: dacă se realizează o operațiune de sistem, pentru a fi efectiv eficient - și nu doar speculații financiare sau un nou tren care absoarbe resursele deja limitate disponibile - ar trebui guvernată cu criterii private, dar în același timp să se asigure că nimeni nu poate refuza participarea”.
Pe de altă parte, Italia este una dintre puținele țări care nu a acordat băncilor fonduri nerambursabile. În schimb, băncile rele, acolo unde sunt implementate, par să scape. Cu doar câteva zile în urmă, Nama, banca bad irlandeză, a reușit să finalizeze cea mai mare vânzare de credite neperformante, un pachet de 1 miliard către capitalul privat Cerberus. Pe fondul creșterii interesului internațional pentru activele irlandeze, există acum o dezbatere dacă Nama poate accelera sau nu lichidarea activelor și poate închide înainte de scadența programată în 2020. Președintele Nama, Frank Daly, a spus, dar a remarcat recent că închiderea anticipată nu va aduce cele mai bune profituri pentru contribuabili și că succesul lui Nama este triplu: va plăti atât datoria senior, cât și datoria subordonată și perspectiva este că va obține chiar profit. În Spania, banca proastă Sareb, după un zbor ezitant, a reușit să înregistreze mai multe vânzări și la sfârșitul anului 2013 a strâns 3,8 miliarde de euro. Un rezultat pe măsura așteptărilor, deși marcat de o pierdere la sfârșitul anului de 261 de milioane de euro.
