Acțiune

Autostrada Catania-Ragusa, încă o farsă?

Ministrul Toninelli nu își pierde obiceiul de a arunca o cheie în lucrările de infrastructură și, datorită crizei guvernamentale, aruncă în aer întâlnirea primarilor sicilieni pentru construcția noii autostrăzi

Autostrada Catania-Ragusa, încă o farsă?

Autostrada Catania-Ragusa este din nou un factor necunoscut, atârnând de soarta guvernului Lega-M5 și de inversările de curs ale ministrului infrastructurii, Danilo Toninelli. După proclamaţii şi anunţurile bombastice de la începutul lunii august, o nouă aură de incertitudine se întinde asupra infrastructurii cheie din sud-estul Siciliei, ceea ce provoacă îngrijorare în rândul primarilor din țările și orașele în cauză.

Administratorii locali, în frunte cu primarul orașului metropolitan Salvo Pogliese - primarul Cataniei - au convocat ieri o conferință de presă pronunțând cuvinte foarte dure împotriva ministrului Toninelli, vinovat că a aruncat în aer o întâlnire crucială, și ilustrând numeroasele îndoieli existente asupra viitorul lucrării. Riscul, după mulți, este acela de rămân fără autostradă, plătind în paralel despăgubiri substanțiale Sarcului, societate care detine concesiunea timp de cinci ani. O eventualitate care nu este prea de neatins și devine o adevărată glumă.

Dar să facem un pas înapoi. Proiectul financiar al Sarc prevede, sau poate ar fi mai bine să spunem prevăzut, o investiție egală cu 815 milioane de euro împărțiți astfel: 448 de la persoane fizice, 150 de la Anas, 218 de la Regiunea Sicilia. După un proces birocratic infinit, visul realizării liniei Catania-Ragusa pare a fi sortit să devină realitate. O singură mare necunoscută: taxa. Prognozele vorbeau de 12 euro pe sens, o cifră nesustenabilă care ar fi putut transforma lucrarea într-un deșert impracticabil pentru orice automobilist. De aici au început negocierile, care au fost parțial reușite (ipotezele urmau să coboare la 8 sau 5 euro cu o intervenție regională) pentru reducerea costurilor. 

Autostrada Catania-Ragusa

În acest moment însă, ministrul Toninelli decide să amestece cărțile: „În sfârșit pot să vă dau anunțul pentru care muncim din greu de luni de zile. Autostrada Ragusa-Catania nu va costa nimic pentru cei care circulă pe ea”, a spus Toninelli pe Facebook pe 25 iulie trecut. Și din nou: „În ciuda lui Musumeci și în ciuda anumitor controverse instrumentale, am continuat să ne angajăm în tăcere și am ajuns la un acord care deblochează o infrastructură inactivă de peste 30 de ani. Anas preia proiectul de la Sarc si de aceea lucrarea se va face cu resurse incluse in contractul program al Societatii Rutiere”, conchide ministrul. O săptămână mai târziu a sosit OK-ul de la Cipe.

https://www.facebook.com/danilotoninelli.m5s/videos/2467775616783594/
Video publicat de ministrul Danilo Toninelli pe Facebook

Pe scurt: linia Catania-Ragusa, potrivit proprietarului Infrastructurilor, va trebui construită în întregime cu investiții publice. Facand socoteala, celelalte 367 de milioane garantate anterior de Sarc vor trebui adaugate la cele 448 de milioane detinute anterior de stat. Toți banii se găsesc de la an la an și se includ în diferitele legi bugetare. 

Nu numai asta. Trecerea de la privat la public ar începe procesul de autorizare aproape de la zero, dilatând enorm timpii. Potrivit administratorilor locali, ar putea merge chiar și până la opt până la unsprezece ani. Nu pentru construcție, ci doar pentru a începe lucrul. 

Pentru a înțelege care va fi soarta Cataniei - Ragusei în eterna luptă dintre public și privat următoarea reuniune a CIPE, stabilită pentru 5 septembrie, va fi decisivă. Păcat că nu se știe dacă la acea dată guvernul Lega-M5 va mai exista și dacă Toninelli va fi în continuare ferm pe scaunul său. Criza guvernamentală și posibilele schimbări de la Palazzo Chigi ar putea duce la o nouă întoarcere pe autostrada siciliană, rezultând în paralizia unei zone care își așteaptă autostrada de 32 de ani. „Dacă există un nou guvern, ce opțiune va alege?” întrebați primarii Municipiilor în cauză, „Public sau privat?” Cu excepția cazului în care un nou Executiv decide să blocheze totul din nou până la o dată care urmează să fie stabilită. 32 de ani de așteptare, poate, încă nu sunt de ajuns.

cometariu