Nu există doar Sudul, deși cu unele diferențe între guvernanți, să se opună propunere di autonomie diferentiata pentru Lombardia, Veneto și Emilia Romagna. Treizeci de constituționaliști își fac, de asemenea, vocea auzită pentru riscurile unei căderi a unității țării.
Aceștia au făcut apel la președintele Republicii, Sergio Mattarella, și la președinții Camerei și Senatului să avertizeze Parlamentul împotriva aprobării unei măsuri nefaste. În aceleași ore în care a fost lansat apelul juriștilor, subsecretarul pentru afaceri regionale, Stefano Buffagni (5 Stele) a spus că reforma nu este, până la urmă, o prioritate a guvernului. Opusul a ceea ce susțin guvernatorii Lombardiei și Veneto, cu cel al Emilia Romagna pe al treilea rând.
Suntem profund îngrijorați pentru modalitățile de implementare urmate până acum în acordurile privind regionalismul diferențiat și pentru riscul marginalizării rolului Parlamentului, loc de protecție a intereselor naționale” scriu constituționaliștii. Printre aceștia și trei președinți emeriți ai Curții Constituționale: Francesco Almirante, Francesco Paolo Casavola și Giuseppe Tesauro. Apelul solicită ca rolul Parlamentului să fie garantat și în ceea ce privește nevoile care stau la baza unei dezvoltări echilibrate și de sprijin a regionalismului italian, ca garanție a unității italiene.
Practic, orice altă formă de autonomie nu poate viza voința exprimată într-un acord între guvern și Regiunea în cauză. Ar fi consecințe asupra formei însăși a statului și asupra structurii regionalismului italian. Sunt multe subiecte și probleme economice în care proiectul de lege este împărțit.
Taxe, investiții în energie, mediu, mobilitate, școală. Cei care cheltuiesc mai bine – a spus liderul Ligii, Matteo Salvini – vor avea servicii mai eficiente, vor economisi și vor avea bani să dea mai mult cetățenilor. Un mecanism pe baza căruia sunt gestionate competențele atribuite Regiunilor - a adăugat ministrul Erika Stefani -. cu resurse egale cu costul istoric: 100 pune Statul, 100 va pune Regiunea. Pare ușor, dar punctul de basculanță și echilibrul vor fi standardul care trebuie identificat, totuși, în termen de cinci ani.
Este plauzibil să așteptăm aceste nevoi într-un timp atât de lung? Într-o economie globalizată în care nevoile cetățenilor se schimbă și cresc într-un ritm amețitor? Și când și dacă vor ajunge, ce se va întâmpla cu multele idei de dezvoltare pentru Sud pe care guvernul însuși pretinde că le-a implementat? Banii în această parte a Italiei vor fi întotdeauna mai puțini și cetățenii vor observa acest lucru. Pe scurt, regionalismul diferențiat așa cum a fost conceput conține cazuri pentru care nu sunt bune Sudul care a plătit și plătește costurile unei crize lungi și recesiunea din acest an.
Economistul Gianfranco Viesti, în cea mai recentă carte a sa „Spre secesiunea bogaților?” el susține că scopul reformei pentru Nord este obținerea de resurse publice mai mari decât cele cheltuite în prezent de către stat în favoarea lor. Formula ar fi aceea a cotelor din veniturile fiscale care ar fi reținute în Lombardia, Veneto, Emilia. Un efect multiplicator în detrimentul Regiunilor de Sud, care ar duce la o scădere puternică a finanțării.
Reziduurile fiscale în mâinile Nordului nu ar fi altceva decât scăderea cheltuielilor publice care are loc pe un teritoriu. Prin urmare, dacă rezultatul este negativ, populația acelei regiuni va primi mai puține cheltuieli publice decât plătește în impozite. Destul de clar nu? Cum o punem, atunci, cu acele chestiuni aflate acum în mâinile guvernanților, cu transferuri de stat în beneficiul criticităților majore ale Sudului atât de bine descrise în zeci de studii și analize socio-economice?
Punctul revine la structura statului. La articularea sa teritorială, la puterile locale și naționale de reprezentare. La capacitatea de a guverna procesele, deschiderea și către o autocritică sănătoasă, unde nevoile primare de protecție a mediului, infrastructură, durabilitate, creștere culturală și civilă au fost neglijate. Cei 30 de constituționaliști atrag atenția că parlamentarii, în calitate de reprezentanți ai națiunii, trebuie chemați să intervină asupra proiectului de reformă cu amendamente substanțiale. Ei au posibilitatea de a-și juca rolul în interesul general. Au toate instrumentele pentru a face bine și a nu împărți țara. Rolul Parlamentului, în articolul 116 din Constituție, vizează protejarea instanțelor unitare în fața cererilor autonome formulate de Regiuni care pot fi de fapt prejudiciabile acestor instanțe unitare. Din acest motiv, aprobarea parlamentară nu poate fi doar formală. Prevederea legii din articolul 116 din Constituție – amintesc juriștii în documentul lor – este menită să garanteze că autonomia negociată de Regiunile solicitante se încadrează armonios în sistemul juridic de ansamblu al Republicii. Dar poate că avem de-a face cu ceva mai mult decât un apel către Președintele Republicii și cele două camere ale Parlamentului.
