Industria italiană rezistă: punctul cel mai scăzut al încetinirii a fost depășit, sunt semne de revenire datorită companiilor mai puține, dar mai puternice, și a exporturilor care se apropie acum de 50%, în ciuda alarmei legate de scăderea investițiilor. Acest lucru este susținut de cel de-al 95-lea Raport privind sectoarele industriale, prezentat de Intesa Sanpaolo și Prometeia la Milano și care invită Italia să repornească mai ales din sectorul auto: „Mașina electrică va fi unul dintre motoarele redresării economiei europene și globale de acum până în 2023, dar Italia este încă cu mult în urmă”, explică el. Gregorio De Felice, economist-șef al primei bănci italiene. De altfel, dacă consumul se menține și în 2019, adevărata provocare este cea a relansării investițiilor, care la nivel general au suferit un regres brusc după ce au atins cote „strălucitoare, dar insuficiente” în legislatura precedentă: în perioada 2015-17, datorită stimulentele, crescuseră cu 6-7% pe an.
În 2019, în schimb, cifra este în prezent de -3%, cu un indice de încredere pentru prima dată din 2014 care este negativ, iar conform previziunilor Intesa Sanpaolo și Prometeia investițiile vor crește în 2019 cu doar 1,4%, apoi 2% în 2020 și 1,8% în 2021: „Punând la un loc estimările pentru perioada de trei ani – a argumentat De Felice – ajungem la +5,6% per total, ceea ce ar crește decalajul deja foarte mare cu nivelul investițiilor cu industria germană. Investițiile sunt necesare mai presus de toate din două motive: extinderea bazei de producție, având în vedere că astăzi avem companii mai puternice, dar sunt cu 15% mai puține decât la începutul crizei, și creșterea productivității, investind nu doar în sectoare disruptive, precum digitalul, ci și în noile tehnologii ale sectoarelor tradiționale, precum sectorul auto”.
Prin urmare, sunt mai ales investițiile în sectorul auto care slăbesc, care în Italia valorează, având în vedere industriile conexe, 330 de miliarde și 1,2 milioane de locuri de muncă, dar care în 2019 înregistrează deocamdată - împreună cu mecanica, metalurgia și electrocasnicele - o scădere a cifrei de afaceri de peste 1%, față de o cifră de afaceri industrială generală statică, economisită de sectoare mai puțin ciclice, cum ar fi bunurile de larg consum, alimentele și produsele farmaceutice. În ciuda faptului că a înregistrat o scădere a înmatriculărilor pe piața internă, Italia se laudă totuși cu o poziție încurajatoare la export, în special a componentelor, a căror cotă de export este de 65%, mai mare decât media sectorului prelucrător (48%).
Dar provocarea la care se referă analiza Intesa și Prometeia atunci când vorbește de investiții în mașină este, ineluctabil, cea a electrizării și, în consecință, a mașinilor autonome. O revoluție pe care Italia și Europa au suferit-o până acum, la inițiativa Chinei care plănuiește totul de mult timp și cufundă piața, după ce a pus mâna pe resurse minerale africane (în special pământuri rare) care o fac astăzi practic singurul producător de baterii din lume.
O provocare care nu mai poate fi amânată, pe care o va aduce producătorii de automobile să investească 2023 de miliarde de euro până în 40 doar pentru reconversie, dar pe care Italia nu ar părea pregătită să o accepte încă, având în vedere că în prezent se află în spatele pieței de mașini electrice. Potrivit datelor Acea din 2018, Italia abia se află în primele 20 de țări europene după incidența energiei electrice pe totalul înmatriculărilor: 0,5%, precum Letonia, România și Bulgaria, mai prost decât Spania, Slovenia, Ungaria și Irlanda, dar mai ales cu 2% în Franța și Germania, cu 3,4% de exemplu în Portugalia și cu 49% în Norvegia. Din totalul înmatriculărilor de mașini electrice sau hibride din Europa (384.052 în total în 2018), din nou conform datelor Acea, Italia reprezintă doar 2%, mai puțin de 3% pentru Spania și Belgia și 19% pentru Norvegia, 18% în Germania. și 12% în Franța.
Lucrurile nu stau mai bine la nivel global, având în vedere că Europa produce un sfert din vehiculele electrice ale lumii (China peste o treime) dar încă înregistrează 25%, începând însă de la 39% în 2007, cu China care în aceeași perioadă s-a triplat de la 12 la 35% . Ca să nu mai vorbim de problema punctelor de reîncărcare, care sunt decisive pentru pătrunderea mașinilor electrice: în Italia sunt doar 3.824, i.e. 13 la fiecare 1.000 km pătrați, o zonă nu cu mult mai mică decât cea a întregului oraș metropolitan Napoli. În Olanda, liderul european, sunt aproape 40.000, câte unul pentru fiecare kilometru pătrat, iar în Franța și Germania sunt 25.000 și, respectiv, 28.000.
Totuși, există motive de optimism: dacă este adevărat că în ceea ce privește termenele de plată ale clienților, Italia este doar mai bună decât Turcia și Grecia (în Germania este mai puțin de 30 de zile, în Italia mai mult de 80), se mai verifică că țesătura IMM-urilor italiană se confirmă a fi mai solidă decât cea germană și franceză. În perioada de trei ani 2014-17, în ciuda multor falimente, întreprinderile mici și mijlocii care au supraviețuit selecției dure și-au văzut cifra de afaceri crescând în medie cu 20%, față de 5-10% din cele ale primelor două continente. economii.
