MĂSURI EXTRAORDINARE PENTRU PROMOVAREA OCUPAȚII DE MUNCĂ, ÎN special pentru tineri, și a coeziunii sociale
După cum se știe, ANIA a participat activ la dezbaterea deschisă asupra diferitelor aspecte abordate de Legea 92/2012, de reformare a pieței muncii, fără a evidenția existența unor posibilități de îmbunătățire atât în ceea ce privește „flexibilitatea de ieșire”, atât sub aspectul măsurilor care vizează facilitarea intrării tinerilor în lumea muncii, aspect care constituie una dintre prioritățile decretului-lege care face obiectul prezentei Audieri.
Din acest punct de vedere, alocarea de resurse (prevazuta de art. 1, sub forma scutirilor fiscale sau stimulente in beneficiul societatilor comerciale) pentru incurajarea noilor angajari definitive, precum si transformarile de la contracte de munca pe durata determinata la cele temporare. privind tinerii care se află într-o situație de muncă „precară” sau care intră pentru prima dată în lumea muncii (subiecți care sunt șomeri de mai mult de șase luni sau nu posedă anumite calificări sau situații familiale speciale) .
Cu toate acestea, înțelegând binecunoscutele constrângeri bugetare impuse de Uniunea Europeană, trebuie să subliniem faptul că, în viitorul imediat, va fi necesar să ne gândim la măsuri structurale care, în extinderea sferei de acțiune a actualelor prevederi, trebuie să ne gândim la măsurile structurale. să includă și figuri cu mai mult profesionalism pentru, de fapt, a promova și mai mult relansarea ocupării forței de muncă.
De exemplu, contribuția suplimentară introdusă de legea Fornero privind angajarea pe durată determinată ar putea fi ușurată (1,4%), contribuție care în orice caz ar trebui restituită integral angajatorului care procedează la stabilizarea lucrătorului (în prezent funcționează rambursarea). timp de maximum 6 luni), împreună cu acordarea de alte beneficii fiscale și de asigurări sociale, care urmează să fie definite pe baza resurselor disponibile.
În ceea ce privește instituția uceniciei profesionalizării, măsurile cu caracter extraordinar cuprinse în art. 2 din decretul-lege 76/2013, care vizează confirmarea acestui tip de contract ca modalitate tipică de intrare în lumea muncii, poate fi utilă, în așteptarea unei definite uniforme dorite a ofertei publice de formare pe întreg teritoriul național.
În opinia Asociației, însă, este necesar ca măsurile avute în vedere în acest sens să nu se limiteze la microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii, ci să își poată exercita eficiența și cu referire la acele companii mari care au frecvent locuri de muncă. în mai multe regiuni.
Chiar și măsurile adoptate pe tema stagiilor de formare și orientare (art. 2), deși vizează înlăturarea unora dintre cauzele care au limitat până acum utilizarea acestora de către companii, vor trebui, sperăm, să fie implementate pentru a ajunge la o disciplină posibil omogenă pe tot parcursul teritoriul national.
DISPOZIȚII PRIVIND MUNCĂ, MUNCĂ ȘI RELAȚIILE DE SECURITATE SOCIALĂ
În ceea ce privește „corecțiile” aduse legii 92/2012, cuprinse în art. 7 din prevederea în cauză, ANIA consideră că trebuie făcute modificări în ceea ce privește disciplina contractelor pe durată determinată și reglementarea Fondurilor de Solidaritate bilaterale.
În ceea ce privește contractele pe durată determinată, de comun acord cu celelalte organizații de afaceri principale, se speră să fie adoptată o măsură extraordinară care să permită utilizarea mai ușoară a acestei instituții contractuale pentru liberalizarea, până la 30 iunie 2016, a prevederii contractului pe durată determinată. contracte „acausale” contracte pe durată determinată sub rezerva exclusivă a duratei maxime globale a raportului de muncă de 36 de luni.
În ceea ce privește Fondurile de Solidaritate bilaterale, există încredere în măsurile care vizează accelerarea utilizării acestor plase de protecție socială de către acele companii care au în desfășurare procese de restructurare/reorganizare care prevăd repercusiuni asupra lucrătorilor.
În ceea ce privește munca pe durată determinată, trebuie menționat, în general, că ipoteza „acausală” a unui contract pe durată determinată, așa-zis suplimentar față de cea prevăzută de legea Fornero (art. 7, alin. 1), nu poate , în opinia Asociației, se referă în întregime la negocierea colectivă. Această împrejurare, de fapt, riscă să nu permită exercitarea imediată a posibilității menționate (cum a fost probabil intenția prevederii în scopul relansării angajării) și să amâne eficacitatea reglementării pe termen mediu.
Mai mult, problema coordonării dintre prevederile care reglementează așa-numitul contract pe durată determinată „acausal” și „clauzele de contingență” deja declinate de marea majoritate a contractelor colective de muncă nu este abordată în niciun fel. Cu alte cuvinte, trebuie precizat că la cele deja preconizate de negocierea colectivă existentă se adaugă și cazul „acauzalității”, cu consecința că procentele maxime de angajare cuprinse în aceleași CCNL-uri nu includ în niciun fel respectiva ipoteză a unei termen contractual „acausal”. Tot in acest caz, aceasta orientare este motivata de dorinta de a favoriza orice posibile mijloace de facilitare a intrarii tinerilor in lumea muncii.
Abrogarea interzicerii prelungirii contractului „acausal” este evaluată pozitiv de Asociație; cu toate acestea, formularea regulii lasă îndoieli cu privire la posibilitatea sau nu de prelungire a contractului „acausal” introdus inițial de legea Fornero peste douăsprezece luni.
Apar unele probleme delicate, pentru sectorul asigurărilor, în legătură cu disciplina fondurilor bilaterale de solidaritate modificate prin așa-numita reformă Fornero. Rectificările făcute prin decretul-lege în cauză (art. 7, alin. 5, lit. c), în fapt, nu rezolvă unele probleme pe care Asociația le-a ridicat în repetate rânduri în sediile parlamentare și guvernamentale și, cel mai recent, nici cu ocazia întâlniri recente cu direcţiile competente ale Ministerului Muncii şi Politicilor Sociale.
În special, în ceea ce privește procesul de adaptare a Fondurilor de solidaritate preexistente la Legea 92/2012, trebuie precizat că decretul interministerial aferent, de transpunere a acordului sindical cu care s-a adaptat la legea menționată, „are un nereglementare”, așa cum sa prevăzut deja pentru alte sectoare. Dacă nu ar fi așa, ar exista consecințe foarte negative asupra momentului de emitere a decretului și, în consecință, asupra tuturor măsurilor posibile de susținere a veniturilor lucrătorilor implicați în procesele de restructurare/reorganizare a întreprinderii, care pot avea efecte și asupra niveluri de ocupare, puse în aplicare înainte de emiterea decretului în cauză.
În acest sens, înțelegem că Ministerul Muncii își propune să clarifice aceste aspecte în acest sens și, prin urmare, este de dorit ca în cadrul legislativ să se poată interveni în procesul de transformare a decretului-lege.
De asemenea, este necesar să se garanteze – în trecerea de la Fondurile de Solidaritate preexistente la cele „adaptate” la legea de reformare a pieței muncii – continuitate în management; de aceea, este indispensabila o prevedere de lege care prevede ca Comitetele Administrative ale Fondurilor, singurele Organisme responsabile de gestiunea relativa, raman „in functie” pana la noua reconstituire, eliminandu-se astfel limita legala a prorogatio de numai 45 de zile ( începând cu data decontării la INPS), prelungire care de fapt s-a dovedit a fi insuficientă pentru a garanta o astfel de continuitate. În lipsa celor de mai sus, ar exista de fapt un blocaj total al operațiunilor Fondurilor și, în consecință, imposibilitatea de a interveni, acolo unde este cazul, în favoarea angajaților afectați de procesele de restructurare și reorganizare corporativă.
În fine, suntem de acord asupra prevederii articolului 10 alin.2 care permite - în prezența unui dezechilibru în gestionarea fondurilor de pensii preexistente - surselor instituționale să redeterminați disciplina, pe lângă finanțarea, și a fondurilor de pensii preexistente. beneficii, cu referire atât la anuitățile în plată, cât și la cele viitoare. În opinia noastră, este prioritar ca fondurile să fie în echilibru și ca acest lucru să se întâmple prin compararea dintre așa-zisele surse instituționale.
DISPOZIȚII PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ (TVA) ȘI ALTE MĂSURI URGENȚE
În sfârșit, subliniem aprecierea pentru intervenția implementată prin art. 11 din prezentul decret-lege, al cărui alin.8, înlocuind art. 6-novies din decretul-lege nr. 43 din 2013, a eliminat situația nejustificată anterior de tratament fiscal inegal între, pe de o parte, contribuțiile publice pentru reconstrucția clădirilor de locuit și a clădirilor cu destinație productivă distruse sau deteriorate de evenimentele seismice din 20 și 29 mai anul trecut și, pe de altă parte, indemnizații și compensații de asigurare.
Noua versiune a art. 6-novies prevede - în favoarea firmelor situate în municipiile afectate de evenimente seismice - detaxarea, în sensul impozitului pe venit și al IRAP, a contribuțiilor, indemnizațiilor și a despăgubirilor aferente prejudiciului cauzat de astfel de evenimente și „verificate cu jurământ”. expertiză".
Se consideră că această măsură - care echivalează, în scopuri fiscale, tratamentul compensațiilor și compensațiilor din surse de asigurare cu contribuțiile pentru reconstrucție din surse publice - ar putea constitui o măsură eficientă de sprijinire a promovării polițelor de asigurare împotriva riscului de catastrofă natural, difuzarea dintre care, după cum se știe, aduce beneficii incontestabile pentru soldurile finanțelor publice (prin restrângerea ariei companiilor fără acoperire de asigurare și, ca atare, destinate să se bazeze pe fonduri publice).
