Poate că din cauza complexității sale și a prevalenței implicațiilor tehnico-operaționale acordul „Propunere de politici de muncă”, semnat la 1 septembrie trecut de CGIL, CISL și UIL și Confindustria a reușit să traverseze știrile fără a fi supus. solicitarea de investigații și să se poată baza, pe mass-media care au scris și vorbit despre asta, doar pe repetarea necritică a judecății exprimate prin subiecți stipulati.
Pentru a spune adevărul, pentru a înțelege pe deplin cazurile reglementate, ar fi nevoie de un ghid; dar este suficientă o privire de ansamblu pentru a înțelege „misiunea” acelui acord, al cărui conținut este adresat Guvernului pentru ca, în următoarea lege de stabilitate, să fie adoptate măsuri utile (corectoare în mod necesar a legislației inovatoare privind amortizoarele sociale). ) să „însoțească tranziția” spre noul echilibru, introdus prin legea locurilor de muncă și prin prevederile de punere în aplicare, între politicile pasive și active de muncă. În esență, spun partenerii sociali, noile reguli prevăd o reducere a instrumentelor de politică pasive în vederea consolidării celor active, care „cu toate acestea, nu a fost încă finalizată și își va desfășura pe deplin efectele în următorii trei ani, cu condiția ca resursele necesare sunt alocate în mod corespunzător”.
Aceasta, atât în considerarea „persistenței unei faze de creștere economică scăzută, cât și a incertitudinii privind momentul implementării depline a noului sistem de politici active”. Ca să fim realiști, preocupările sindicatelor și ale Confindustria nu sunt complet neîntemeiate, chiar dacă istoria recentă a dreptului pieței muncii (deocamdată este o materie de predare universitară specifică) este acolo pentru a demonstra - de la pachetul Treu încoace - că conducerea Tranziției a determinat întotdeauna o ultra-activitate a trecutului și o amânare „părinte mort” al viitorului.
La această observație, semnatarii acordului din 1 septembrie ar răspunde că, în structura acordului, lucrurile s-au schimbat și că, într-adevăr, intenția lor este să anticipeze cât mai mult „planul operațional de relocare” care va fi abordată și înființată în mod contextual încă de la primele operațiuni de reorganizare și restructurare, prin fondul extraordinar de concediere (atunci ce să mai zic de faptul că, în acord, nici nu sunt menționate centrele de ocupare și agențiile de ocupare a forței de muncă?).
