Întunericul recesiunii a început deja, dar adevăratul coșmar va veni anul viitor. În 2012, PIB-ul Italiei va scădea cu 1,6%. Scăderea din 2011 se va opri în schimb la 0,5%. Aceasta a fost alarma trasă de centrul de studii Confindustria, care a revizuit brusc în scădere previziunile publicate în septembrie, când a estimat o creștere a PIB-ului de 0,2% pentru următoarele 12 luni.
O recuperare palidă va veni abia 2013, când PIB-ul va crește cu 0,6%. Directorul CSC, Luca Paolazzi, a subliniat însă că cel elaborat este un scenariu optimist: „Se bazează pe ideea și speranța că criza din zona euro va fi depășită rapid, că acest lucru va permite blocarea. a crizei creditelor și că tensiunile asupra ratelor dobânzilor pe termen lung sunt rapid, cu randamentul BTP-urilor sub 5% până în primăvară”.
Cât despre „echilibrarea finanțelor publice, este la îndemână”: raportul deficit/PIB se va stabili la 3,9% anul acesta, în timp ce în 2012 va scădea la 1,5% și în 2013 la 0,1%. Însă realizarea obiectivelor necesită, potrivit CSC, „revenirea rapidă a dobânzilor la titlurile publice de la nivelurile ridicate din noiembrie: cu randamentul BTP-urilor pe zece ani la 7,3%, dobânzile ar fi cu aproape 18 miliarde mai mari în 2013”.
Dincolo de finanțele publice, efectele crizei amenință să se simtă mult mai mult pe piața muncii. De asemenea, conform CSC, la sfârșitul anului 2013 vor fi cu 800 de oameni mai puțini angajați față de începutul lui 2008: este „foarte probabil ca reintegrarea oamenilor în Cig să încetinească, disponibilizările vor crește, rata șomajului va crește mai rapid și va ajunge la 9%” în 2013. Unitățile de muncă pierdute vor fi astfel de 957. mie. În aceeași perioadă, sarcina fiscală efectivă va atinge maxime istorice, depășind cu mult 54%.
Confruntat cu perspective de acest tip, Centrul de Studii Confindustria consideră că manevra salvare-Italia al guvernului Monti este un prim pas, dar vor trebui să urmeze și alții, în special „pe piața muncii, plasele de protecție socială, infrastructură, costurile politicii, simplificări administrative, justiție civilă, educație și formare, cercetare și inovare, lupta împotriva evaziunii fiscale însoțită de reducerea cotelor de impozitare”.
În cele din urmă, afacerilor: „O pondere în creștere se luptă să obțină împrumuturi de la bănci” și există riscul unei „deteriorări abrupte în continuare dacă nu se rezolvă rapid criza datoriilor suverane și nu se normalizează randamentul obligațiunilor de stat”. CSC estimează o rată la BTP pe zece ani „cu mult sub 5% deja în primele luni ale anului 2012, o medie de 4,7% în 2013, în caz contrar costul finanțării obligațiunilor de către bănci va rămâne la valori incompatibile cu furnizarea de credit întreprinderilor și familiilor”. Potrivit economiștilor de la Viale dell'Astronomia, revitalizarea zonei euro și în special a Italiei, mai mult decât de levierul ratei oficiale de actualizare, „depinde de deblocarea creditului, de revenirea încrederii între bănci și de scăderea randamentelor pe obligațiuni de stat în țările atacate”.
