Italia nu trebuie să folosească fluviul banilor care sosesc din Europa să scadă taxele, dar pentru a reaprinde investițiile publice si private. Aceasta este opinia lui Ştefan Micossi, director general al Asonim, care a luat cuvântul ieri în Cameră pentru o audiere privind ajutorul comunitar pe care țara noastră îl va primi în lunile următoare.
Aceste fonduri, „datorită naturii lor One-off, trebuie să fie destinate intervențiilor de sprijinire a investițiilor publice și private – explică Micossi – în timp ce nu pot garanta măsuri permanente de reducere a veniturilor fiscale sau de creștere a cheltuielilor curente".
Mai mult, Micossi subliniază că „Toate resursele europene trebuie folosite”, inclusiv noua linie de credit de la 36 de miliarde ale lunii, care „poate fi folosit imediat pentru finanțarea cheltuielilor direct și indirect legate de criza de sănătate, deci inclusiv cheltuielile de adaptare a instalațiilor de producție la noile nevoi de securitate a sănătății”.
În acest punct s-a exprimat și el în termeni similari secretarul general al OCDE: „Italia ar trebui să folosească banii de la Mes pentru că are nevoie de ei – a spus Angel Gurria săptămâna trecută, comentând noile estimări ale Organizaţiei privind PIB-ul italian – Condițiile sunt absolut adecvate: este un instrument disponibil, care face parte din solidaritatea europeană”.
Revenind la strategia generală care urmează să fie adoptată în utilizarea ajutorului european, Mycossi subliniază, de asemenea, necesitatea „depășiți practicile proaste din trecut, care au văzut folosirea fondurilor europene, mai ales la nivel regional, irosite într-o mie de fluxuri în apărarea existentei în loc să fie folosite la consolidarea infrastructurilor tangibile și intangibile ale țării”.
În fine, întrucât accesul la fonduri europene „va fi condiționat de respectarea recomandărilor specifice fiecărei țări aprobat de Consiliu în contextul procedurii semestrului european – conchide Micossi – este de o importanță fundamentală ca Planul Naţional de Reformă devine instrumentul strategic la care se referă legile bugetare anuale, pentru a coordona eficient obiectivele și intervențiile publice, plasând intervențiile în sfera unui plan de stabilizare și reducere progresivă a datoriei publice”.
