S-a încheiat epoca austerității? Conform declarațiilor recente, așa s-ar părea. De altfel, au existat o serie de declarații ale oficialilor Comunității Europene cu privire la adoptarea a strategie mai puțin „intransigentă” pentru rezolvarea crizei europene.
Austeritatea nu mai este suficientă” (Enrico Letta – prim-ministru al guvernului italian)
„Atingem limitele eficacității și acceptării politice și sociale a politicilor noastre economice” (José Barroso – Președintele Eurogrupului)
„Avem nevoie de o politică pro-creștere” (Eurogrup, declarație oficială)
„Țările europene aflate în dificultate, cum ar fi Spania, Portugalia și Grecia, ar trebui să aibă mai mult timp pentru a reduce deficitele bugetare” (Christine Lagarde, FMI)
Că „bunele” intenții de a adopta politici economice mai laxe și mai orientate spre creștere în UE transformarea într-un plan de acțiune coordonat (și durabil) în favoarea redresării nu este în niciun caz un dat. Cu toate acestea, acum este evident pentru oricine se uită în jur și citește unele statistici economice că politicile de austeritate au efecte dezastruoase pentru economie, în special pentru economiile mai fragile din zona euro. Italia în frunte.
Nu lipsesc dezbaterile de natură academică: de fapt, o discuție aprinsă în pragul unei telenovele asupra celebrului articol (denaturat inițial de o greșeală de calcul jenant de banală) al economiștilor Rogoff și Reinhart. Articol din care, pe bună dreptate sau greșit, mulți au concluzionat că a datoria publică care depășește 90% din PIB impact negativ asupra creșterii economice. Acum aceste concluzii (în opinia mea unul dintre cele mai clare exemple de confuzie între cauzalitate și aleatorie... dar poate vom vorbi despre asta altă dată) sunt puse la îndoială de o parte a comunității academice și jurnalistice.
Pe scurt, austeritatea nu este deloc la modă iar Europa se află la o răscruce de drumuri: este necesar să se schimbe cursul, pentru că astfel nu se merge nicăieri. Deși nu există încă o strategie comună care să meargă în această direcție, este clar că atenția țărilor din zona euro s-a îndreptat către acele reforme capabile să restabilească încrederea cetățenilor în propriul viitor, revitalizând „proiectul Europei” și punând centrul programele lor acolo Economie politică.
Este vorba despre proiectare o rețetă comună pentru zona euro, cu coordonare între țări, ceea ce favorizează a crestere economica durabil. Între cele mai probabile cursuri de acţiune sunt urmatoarele:
- unu politica industriala care revitalizează piata de muncă, reducând șomaj, iar asta ridică investiții, în special cele legate de inovație, cercetare și dezvoltare;
– sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii, în special în Italia, prin promovarea antreprenoriatului;
– politici fiscale ale raționalizarea cheltuielilor publice (de exemplu, în Italia, prin reducerea dimensională a Administrației Publice și a acesteia digitizare);
– politici atente la unul dezvoltare durabilă și ecologică.
Aceste acțiuni, aplicate corect, ar putea duce la îmbunătățiri pe termen mediu pe frontul ocupării forței de muncă, cu o relansare consecutivă a consumului, a investițiilor, a profiturilor corporative și, în cele din urmă, a creșterii economice, în Europa și în restul lumii. Peisaj de vis.
Trebuie să recunoaștem totuși că o strategie serioasă de rezolvare a crizei europene nu a fost încă concepută concret de către liderii politici ai continentului. Cu toții așteptăm cu nerăbdare. Deci există riscul de a abandona austeritatea fără a efectua reforme structurale serioase de importanță crucială (…cunoaștem liderii politici europeni, spiritul Cetto La Whatever este mereu la pândă). Acest lucru ar putea pune în pericol calmul financiar relativ indus de acțiunea BCE în ultimele 12 luni. Pe scurt, trebuie să evităm să aruncăm munca deja făcută.
SĂ TRECEM DIN PUNCTUL DE VEDERE AL CETĂȚEANULUI LA CEL AL ECONOMISTULUI
Să presupunem că suntem optimiști și vrem să definim un portofoliu care are drept teză investițională acest scenariu virtuos de revenire la creștere printr-o relaxare aausteritate. Să încercăm să schematizăm într-un mod (foarte) aproximativ principalii factori de risc:
Le idei de investiții pe care să se concentreze corespunde zonei evidențiate cu gri din figură (click pe imagine pentru a o mări): unul scenariu constând în combinația de creștere economică, riscuri sistemice mai reduse (cele care au un impact devastator asupra întregii economii mondiale sau a unor părți semnificative din ea), plauzibile riscurile de inflație (care însoțesc adesea revenirea la creștere).
Sfat Am încercat doar să găsească temele de investiţii să fie preferate în acest scenariu:
– obligațiuni de stat ale țărilor extensia PIIGS cu durată mare, adică pe termen lung), care ar beneficia de o scădere suplimentară a spread-urilor și randamentelor;
- obligațiuni de stat pe termen mediu indexate la inflația italiană, pentru a proteja împotriva posibilei creșteri a inflației;
– stocuri de consum europeni, care ar trebui să revitalizeze; să ne gândim în special la consumul discreționar (mai penalizat în timpul crizei), dar și la sectorul bunurilor de larg consum;
– Acțiuni europene în sectorul industrial, cu accent deosebit pe segmentul cu capitalizare mică și medie, care ar putea primi cel mai mare impuls dintr-o redresare economică;
– acțiuni în sectorul digital și tehnologic, pe care este probabil să existe stimulente și inovare;
– acțiuni legate de tema „capital privatMatei 22:21, datorită funcției sale de „enzimă” care stimulează activitatea antreprenorială (beneficiind de ea din punct de vedere al profiturilor);
– acțiuni ale sectorului”MaterialeMatei 22:21 (material de constructii, pachete, materiale de baza, etc...) la scara globala, puternic penalizata in preturi in prezent (evaluari excelente = raport P/E si raport P/B sub media istorica), dar cu potential bun in cazul reporniți producția.
Aceste idei de investiții au intrat direct un portofoliu partajat în comunitatea Advise Only: „Mai puțin” (dacă doriți, este vărul lui). Cu siguranță nu este un portofoliu pentru lași, deoarece se concentrează pe un scenariu bine definit (sustenabilitatea zonei euro și redresarea creșterii economice), care are o probabilitate bună să se întâmple (sperăm cu toții)... dar care ar putea și nu se intampla. Cu toate riscurile financiare asociate.
Mă opresc aici. Pentru că cel mai bun lucru este să mergi și să afli detalii portofel”Mai puțină austeritate” pe Comunitatea noastră si discuta acolo.
