La revedere BRICS, este timpul să ICASA. Se știa de ceva vreme că Brazilia, Rusia, China, India și (mai presus de toate) Africa de Sud nu mai impulsează creșterea globală, dar noul acronim sugerează acest lucru Ezra Greenberg, expert senior McKinsey, care a vorbit cu ocazia Sala de Economii din Milano la un panel organizat de Eurizon Capital, intitulat „Creșterea între incertitudini și inovație tehnologică: cum să citiți schimbările globale”.
Noii factori ai creșterii globale sunt, așadar, potrivit lui Greenberg, India, China, Africa (considerată ca întreg continent) și Asia de Sud-Est, o veste grozavă care subminează Brazilia și Rusia din scenariile care contează, sau mai bine zis că trezesc cel mai mare interes din partea piețelor: „Date în mână – a spus expertul McKinsey – tot China va fi cea care va trage economia planetei: PIB-ul acesteia va crește cu 6,7 trilioane de dolari. În ceea ce privește procentul de creștere anuală, aceasta va fi însă depășită de India, care de acum până în 2027 va avea un CAGR de 6,5% față de 5,2% la Beijing”.
Pe de altă parte, continentul african în ansamblu va apropia tendințele de creștere a ceea ce este acum principala economie globală și care anunță o luptă în cadrul OMC împotriva politicilor protecționiste decise de președintele american Donald Trump în aceste zile: continentul „negru” va crește cu 4,6% în fiecare an, iar Asia de Sud-Est cu 4,2%. Brazilia decăzută doar cu 1,2% și Rusia cu 2,5%.
Dar care vor fi paradigmele noii creșteri a economiei globale? „Vorbesc despre o nouă narațiune a progresului – explică Greenberg -. Dacă ne oprim să observăm problemele critice, și anume Brexit-ul, criza comercială dintre SUA și China și terorismul internațional, s-ar putea crede că mergem în direcția greșită. În schimb, alți indicatori ne spun că direcția este cea corectă, doar analizăm evoluția unor date din 1800 până astăzi: sunt mai puține omucideri, mai puține boli, mai multă alfabetizare (am trecut de la 19% în 1820 la 83% în 2010, în lume), mai multă bogăție”.
PIB-ul pe cap de locuitor, potrivit lui McKinsey, este estimat a fi crescut cu 2,2% în perioada de cinci ani 2012-2017, în timp ce prognozele indică un +2,5% pentru anii 2018-2022. „Se spune că globalizarea este moartă, dar în realitate globalizarea suntem noi, ea suntem oamenii. În lume astăzi există 5 milioane de studenți care studiază în străinătate, 13 milioane de studenți care studiază online, 44 de milioane de lucrători transfrontalieri, 244 de milioane de oameni care s-au mutat la muncă în altă țară, 361 de milioane de consumatori cumpără online produse străine, 429 de milioane de călători, aproape un miliard de persoane înregistrate pe rețelele de socializare cu cel puțin un contact străin”.
Cu toate acestea, există probleme critice. Dintre acestea, în timpul scurtului său discurs la Târgul de Economii din Milano, analistul lui Mc Kinsey le-a identificat mai ales pe cele legate de lipsa resurselor naturale și noul pact social, în vremuri de inegalități și neîncredere în sistem. De fapt, în 2050 populația lumii va ajunge la 10 miliarde de oameni, iar 70% dintre acești oameni vor locui în mediul urban: „Cererea de apă va crește de cinci ori față de cea actuală, iar pentru a hrăni pe toată lumea, producția agricolă va trebui să crească cu 60% față de cea din 2007”.
Și atunci, va fi necesară proiectarea unui nou model social, care vorbește încă o dată despre mobilitatea intergenerațională și clasa de mijloc. „În 1940, în SUA, peste 90% dintre lucrători au câștigat mai mult decât părinții lor. Astăzi, acest procent a scăzut cu mult sub 50%”, explică Greenberg. Mai presus de toate, este îngrijorătoare criza așa-zisei clase de mijloc, în America dar nu numai: în perioada 1993-2010, locurile de muncă cu salarii mari în SUA au crescut mai puțin decât cele cu salarii mici (2,9% față de 3%). Dar cel puțin ambele au crescut, spre deosebire de angajarea cu plată medie, care a înregistrat o scădere de 6% în străinătate și 10% în Europa.
Acest lucru a condus la actualul climat de neîncredere totală a populației din întreaga lume față de sistem: conform Barometrului Edelmen Trust, doar 15% dintre cei intervievați cred că sistemul funcționează, 32% sunt nesiguri în timp ce 53% raportează un sentiment de nedreptate, lipsă de speranță și încredere, nevoie de schimbare. Managerii de top se află la un nivel minim al încrederii transmise, doar 37%, ceea ce este în orice caz o cifră mai mare decât cea a politicienilor: doar 29% din populația lumii crede că guvernele sunt credibile.
