Proiectul este una dintre pietrele de temelie ale progresiştilor europeni, care văd banca universală ca un model de luptă. Chiar și mulți conservatori par a fi convinși de bunătatea separării activităților de colectare a economiilor de activitățile de investiții. De aici și nașterea în cadrul UE a grupului de experți condus de bancherul central finlandez Erkki Liikanen, care, în octombrie anul trecut, a prezentat Comisiei propunerea finală a echipei de lucru. A inclus și separarea obligatorie între tranzacționare și restul activității bancare, în cazul în care volumul de intermediere depășește 100 de miliarde sau 15-25% din activele băncii. Afaceri separate de tranzacționare și custodie pot coexista în aceeași bancă, dar vor trebui finanțate și capitalizate separat.
Tocmai pe baza acelui raport, guvernele Franței și Germaniei au decis de comun acord în ianuarie anul trecut să nu aștepte propunerea oficială a Comisiei, programată pentru toamna viitoare, ci să acționeze și să aprobe imediat o legislație care să indice direcția. Alegerea Parisului și Berlinului nu a mulțumit asociației băncilor germane (BdB), care deja la sfârșitul lunii trecute avertizase împotriva alegerilor solitare ale unor guverne europene. În Italia, în schimb, fostului ministru de Finanțe, Giulio Tremonti, îi place ideea, în timp ce în Marea Britanie procesul de aprobare a legii ring-fencing va fi gata la sfârșitul legislaturii (2015).
Londra a fost prima țară europeană care a candidat la acoperire și care a adoptat o soluție, ca să zic așa soft, adică fără a deranja complet sistemul bazat pe bănci universale. Până și BCE intervenise la sfârșitul lunii și, fără a respinge recomandările comisiei, solicitase măsuri bine gândite guvernelor naționale. În niciuna dintre cele două jurisdicții, nici în cea franceză, nici în cea germană, banca de investiții nu va fi, în orice caz, complet separată de activitățile de economii și de colectare a creditelor. În Germania, cabinetul creștin-liberal a aprobat un proiect de lege care, odată aprobat de Parlament, se va aplica de la jumătatea anului 2014 acelor instituții care au active care depășesc 90 de miliarde sau ale căror active riscante depășesc 20% din care va avea ca rezultat atribuirea către o entitate juridică diferită de tranzacționare proprie, tranzacționare de înaltă frecvență și activități de fonduri speculative.
Aceasta înseamnă că legea va afecta în special Deutsche Bank, Commerzbank și unele Landesbanks. Deși autoritatea germană de supraveghere susține că domeniul de aplicare al legii ar putea fi mai larg. Mișcarea guvernului german, pe care o anunțase deja în toamna trecută, este mai mult legată de actuala campanie electorală. Creștin-democrații vor să fure de la social-democrații temele clasice ale retoricii progresiste. De aceea, SPD s-a grăbit să-și facă cunoscută nemulțumirea față de proiectul de lege, considerat prea slab. Potrivit agenției de rating Fitch, în schimb, nu ar exista prea multe avantaje în ceea ce privește îmbunătățirea ratingului instituțiilor supuse reglementării. Dimpotrivă, riscul este ca separarea să provoace de fapt o abandonare a anumitor activități, punând astfel în pericol succesul celor două centre financiare Paris și Frankfurt.
Există însă și bănci populare, bănci cooperative de credit și bănci de economii aflate pe picior de război, care subliniază modul în care modelul băncii universale a dat dovezi bune de rezistență în timpul crizei. Ca să nu mai vorbim că legiuitorul european încă examinează rezultatele studiului lui Liikanen la nivel empiric. O mai mare prudență, spun liderii lumii bancare germane și franceze, ar fi fost binevenită. Răspunsul BaFin, autoritatea germană de supraveghere, nu este diferit, potrivit căruia reglementarea ar putea contribui la mai puțin complexă împletirea intereselor unei instituții de credit, dar ar conține și riscul apariției unor bănci umbra nereglementate, care ar înlocui doar problema, nu ar rezolva-o.
