Acțiune

S-a întâmplat astăzi – Statuia Libertății împlinește 134 de ani

Inaugurat la New York la 28 octombrie 1886, a fost un cadou al poporului francez către SUA, dar a devenit în scurt timp un simbol al speranței pentru imigranții care au aterizat pe insula Ellis.

S-a întâmplat astăzi – Statuia Libertății împlinește 134 de ani

El împlinește astăzi 134 ani Statuia Libertății, unul dintre cele mai emblematice monumente din Statele Unite. Început la New York la 5 august 1884, a fost finalizat până în 1885 și inaugurat la 28 octombrie 1886. De fapt, numele lui real este "Libertatea luminând lumea”, sau „Libertatea care luminează lumea”.

Cadou al poporului francez SUA, a fost făcut de sculptorul Frédéric Auguste Bartholdi cu colaborarea Gustave Eiffel, inginerul care a intrat în istorie pentru turnul parizian, care a proiectat interiorul acestuia. Este alcătuită dintr-o structură reticulară de oțel acoperită cu 300 de foi de cupru și se sprijină pe o bază de granit gri-roz.

Cu înălțimea sa impunătoare de 46 de metri (care devin 93 dacă este inclusă soclul), Statuia Libertății domină stânca insula Libertății, în centrul Golful Manhattan, lângă intrarea în port de pe râul Hudson.

Tocmai datorită poziției sale, monumentul a avut imediat mare valoare simbolică pentru imigranţi care – sosind cu vaporul din Europa – a aterizat la Ellis Island, la câteva sute de metri mai în golf. Pentru cei care se aflau în drum spre SUA în căutarea norocului, Statuia Libertății, vizibilă până la 40 de kilometri distanță, a fost aproape întotdeauna prima imagine care s-a întipărit în memorie.

Pe soclul monumentului este gravat un sonet scris în 1983 de poetul american Emma Lazarus și intitulat „Colosul nou”. Iată traducerea:

Nu ca gigantul de bronz al faimei grecești,
care călare de la mal la mal își întinde mădularele cuceritoare:
aici, unde valurile mării noastre se sparg,
o femeie puternică se va ridica cu torța în mână,
a cărui flacără este un trăsnet închis și va avea ca
numele Mama Exililor. Farul
în mâna lui va primi lumea, adică
ochii lui blânzi vor cerceta acea mare care se întinde între două orașe.
Țări străvechi, - va spune ea cu buzele tăcute,
la tine marele fast! Tu-mi dai
obosit, sărac,
masele tale tremurătoare, tânjind să respire liber,
deșeurile mizerabile ale plajelor voastre aglomerate.
Trimite-mi pe ei, cei fără adăpost, cei aruncați de furtună,
și îmi voi ridica torța lângă ușa de aur.   

cometariu