Aniversarea este ușor de reținut, în condițiile în care legea însăși indică data la care a fost promulgată: în urmă cu 62 de ani, prostituția legalizată a fost desființată în Italia, grație legii din 20 februarie 1958, nr. 75, cunoscută istoriei drept Legea Merlin, de la numele promotorului și primului semnatar al legii, senatorul socialist Lina Merlin. Această reformă istorică, care este încă în vigoare în țara noastră, a dispus închiderea caselor de toleranță (așa-numitele „case închise”) și a introdus infracțiunile de exploatare și complice la prostituție. Cu toate acestea, prostituția însăși, voluntară și desfășurată de femei și bărbați adulți și neexploatați, a rămas legală în Italia (și încă este), întrucât este considerată parte a alegerilor individuale garantate de Constituție, ca expresie a libertății personale inviolabile (articolul 2 și articolul 13).
Proiectul senatorului Merlin a devenit lege după o luptă lungă și un proces parlamentar foarte lung (primul proiect de lege a fost prezentat în 1948, aprobarea finală a avut loc când Merlin împlinise venerabila vârstă de 70 de ani) și a fost inspirată de activista și fosta prostituată franceză Marthe Richard, sub îndemnul căruia bordelurile din Franța au fost închise în 1946. În plus, Legea Merlin încorporează principiile „Convenției pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției”, adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin rezoluția 317 (IV) din 2 decembrie 1949. Totuși, alegerea făcută și continuă să discute, având în vedere că de fapt prostituția încă există și că prin închiderea caselor toleranței a eșuat cumva o formă de reglementare a fenomenului.
În dezbaterea politică, printre vocile opuse, a apărut în special cea a intelectualului liberal Benedetto Croce, care a susținut că orice rău ar putea exista în bordeluri era în orice caz mai mic decât dacă ar fi fost desființate: „Eliminarea bordelurilor nu ar distruge răul pe care îl reprezintă, dar binele cu care acel rău este cuprins, înconjurat și atenuat ar fi distrus”. Însuși Pietro Nenni, colegul de partid al senatorului Merlin, și-a exprimat nedumerirea față de noua lege. În cele din urmă, însă, reforma a trecut cu votul favorabil al socialiștilor, comuniștilor, republicanilor, creștin-democraților și a unor social-democrați, în timp ce împotriva ei erau liberalii, radicalii, MSI, monarhiștii, majoritatea social-democraților și unii dizidenți ai PSI.
Legea Merlin a stabilit așadar, în termen de șase luni de la intrarea sa în vigoare, închiderea bordelurilor, abolirea reglementării prostituției în Italia și introducerea unei serii de infracțiuni care vizează combaterea exploatării prostituției altora. Legea a prescris de asemenea, înfiinţarea unei forţe de poliţie pentru femei, care de atunci s-ar ocupa de prevenirea și reprimarea infracțiunilor contra moralei (sancționate și de legea Merlin însăși ca „libertinaj”) și lupta împotriva delincvenței juvenile.
