Al XVII-lea Congresul National al PSI a avut loc la Livorno, la Teatro Goldoni, în perioada 15 - 21 ianuarie 1921. La Assise au participat delegații a 4.367 de secții cu 216.327 de membri. „Sala Congresului – a scrisRedirecţiona! 16 ianuarie – arată cu adevărat impresionant. Decorul este în mod cuvenit decor și elegant, cu festonele sale urmând curba largă a cutiilor, cu inscripțiile sale, cu difuzia sa bine combinată a luminii. Dar ceea ce îi dă măreție și măreție este spectacolul numărului de invitați. Am participat – a continuat ziarul – aproape la toate congresele socialiste și știm bine să nu fim surprinși de concurența numerică a reprezentărilor socialiste. Dar de data asta – a reafirmat Avanti! – spectacolul este cu adevărat grozav; sunt mii de participanți care reprezintă cea mai mare forță politică din Italia”.
A existat vreodată o înmormântare descrisă în termeni atât de strălucitori? cu toate acestea știam care va fi rezultatul: a fost suficient să citesc moțiunile celor cinci „tendințe” care s-au ciocnit în dezbatere și la voturile finale: cea a „concentratori” format din reformiști (moțiunea Reggio Emilia) care a avut ca principali exponenți Turati și Modigliani; fracția intransigentă revoluționar condus de Lazzari; fracția de "comunisti unitari"Din Giacinto Menotti Serrati, cea a "comunisti puri" condus de bordiga e terase si cel al "poduri” între cele două fracțiuni comuniste ale Marabini e Graziadei.
Întrebarea crucială în cauză împărțirea celor 21 de puncte pe care Internaționala a III-a Comunistă le plasase partidelor care intenționau să adere. Printre aceste cerințe prejudiciabile, una a subminat în mod explicit unitatea partidului. Punctul 7 suna ca o fatwa: „Partidele care doresc să aparțină Internaționalei Comuniste sunt obligate recunoașteți ruptura completă cu reformismul și cu politica „centrului” și să propagă această ruptură în cercul comunist mai larg”. Textul și-a dat atunci osteneala să numească trădătorii sociali. „Internaționala Comunistă nu poate tolera ca oportuniști notorii, precum Turati, Kautsky, Modigliani etc., să aibă dreptul de a trece ca membri ai Internaționalei a Treia”.
Cele 21 de puncte au fost votate la cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Comuniste care a avut loc la Moscova în vara precedentă. A participat o delegație PSI formată din Serrati, Graziadei și Bombacci. În timp ce ultimii doi împărtășiseră dictatul în întregime, Serrati, deși declara că este de acord în general, a respins punctul legat de expulzare. După ce a adus problema în Italia conducerii partidului, poziția lui Serrati a fost adoptată cu 7 voturi contra 5. Acest lucru a permis partidului să se prezinte unit la alegerile administrative din 31 octombrie și 7 noiembrie 1920, în care socialiștii au câștigat în 2.162 de municipii ( inclusiv Milano şi Bologna) şi în 26 de administraţii provinciale. Pe 21 noiembrie – ne amintim de altfel – asaltul fasciștilor a avut loc asupra Palazzo d'Accursio.
În vederea convocării a XVII Congresul chemat să rezolve problema unității de partidse adunaseră anumite facţiuni: la Reggio Emilia concentrarea/reformiştii; la Imola comuniştii puri. Cei dintâi, fără să-și pună la îndoială apartenența la Internaționala a Treia, s-au pronunțat împotriva oricărei discriminări împotriva lor și a cuceririi legale a puterii. Acesta din urmă lansase un manifest semnat de Bombacci, Bordiga, Gramsci, Misiano și Terracini în care se exprima aderarea necondiționată a fracțiunii la cele 21 de puncte. Serrati, în schimb, susținuse prin moțiunea (a Florenței) comuniștilor unitari necesitatea unității de partid, întrucât situația italiană era diferită de cea rusă.
Dezbaterea a început și a continuat pe fondul discursurilor marilor exponenți, controverse și întreruperi pe tema unității sau divizării. În după-amiaza zilei de 20 au avut loc voturile care au dat următoarele rezultate: 172.487 alegători; moțiunea Florenței (comuniști unitari) 98.028 voturi; Moțiunea Imola (comuniști puri) 58.783 voturi: moțiunea Reggio Emilia (concentrațiștii/reformiștii) 14.685 voturi; 981 abțineri După anunțarea rezultatelor votului, în dimineața zilei de 21 ianuarie, fracția comunistă a declarat că majoritatea Congresului se plasase în afara Internaționalei a III-a și și-a invitat adepții să părăsească sala și să meargă, la ora 11, la Teatrul San Marco pentru a delibera constituirea Partidului Comunist, secțiunea italiană a III-a Internațională. Militanții au ieșit la cântarea Internaționalei.
